Rugăciuni către Maica Domnului. Trebuie să adresăm şi o rugăciune Născătoarei de Dumnezeu, care, în ordinea cinstirii, vine după Sfânta Treime, pentru că ne este şi cea mai apropiată sufletului nostru. Către ea avem curajul să ne deschidem mai mult, ca una ce este o mamă binefăcătoare şi iubitoare care ne ascultă toate necazurile. Îi cerem să „ne ocrotească şi să ne îndrepte către faptele cele bune”, recunoscându-ne această nimicnicie păcătoasă întinată de rele. De asemenea, o persoană nedespărţită de rugăciune este îngerul păzitor, totdeauna ne rugăm lui să ne „păzească de vrăjmaşi”, să „nu mâniem pe Dumnezeu cu purtarea noastră” şi „să ne fie de ajutor în noaptea care începe”.

 

Rugăciunea de seară trebuie să mai conţină şi alte rugăciuni?

Fiind la libera noastră alegere, dacă avem răgaz şi dispoziţia necesară, seara, după ce trece o zi de muncă, ne strângem gândurile, ne concentrăm mai uşor şi atmosfera e mai predispusă la rugăciune, putem rosti şi alte rugăciuni. Spre exemplu, o altă rugăciune către Născătoarea de Dumnezeu sau cele două rugăciuni frumoase de la Pavecerniţă, „Nespurcată, neîntinată...” şi rugăciunea „Şi ne dă nouă, Stăpâne...”, pe care cartea de rugăciuni le indică la sfârşit. Sunt de mare efect sufletesc în combinaţie cu atmosfera serii, ne duce cu gândul mai intens la moarte. Seara fiind un moment de inspiraţie pentru rugăciune, sufletul se simte mai mult în mâna lui Dumnezeu, pentru ca, atunci când va fi clipa finală a despărţirii de trup, să avem un „sfârşit creştinesc” înconjurat de sfinţii îngeri. Iar în rugăciunea către Mântuitorul Hristos, scrisă de Antioh Monahul, cerem „o potolire a comportării noastre”, a forţelor negative din interiorul nostru, gândul şi trupul, „zburdările acestea”, cum zice rugăciunea, şi cerem „minte deşteaptă, cuget curat, inimă trează, somn uşor”. Acestea două sunt atât de frumoase şi de interiorizante şi potrivite pentru starea sufletească necesară rugăciunii, încât puţini cred că le ocolesc.

Dacă timpul ne permite şi parcă e firesc să avem o încheiere, un sfârşit al rugăciunilor, rostim „Cuvine-se cu adevărat”, „Doamne miluieşte” şi „Pentru rugăciunilor sfinţilor...”, care este formula de final a rugăciunilor şi în Biserică, şi în viaţa particulară.

 

Rolul rugăciunii de seară

În final, care credeţi că este rolul rugăciunii rostite la capătul patului înainte de culcare?

Rugăciunea de seară am zice că este un corolar al rugăciunii în general, fiindcă, aşezându-ne sub pavăza lui Dumnezeu, dorim să fim păziţi în timpul nopţii, ne aduce o linişte aproape totală, încredinţându-ne lui Dumnezeu. Cum spune un sfânt părinte, să putem adormi, dacă e posibil, cu gândul la rugăciune sau rostind rugăciunea, ca să nu ne fure gândurile. Le-am spus credincioşilor, la Taina Spovedaniei şi în predică uneori, că, decât să te prindă somnul îndârjit şi încordat, certându-te în minte cu cineva şi căutând modul cum să te răzbuni pe el, mai degrabă să te prindă somnul rostind Psalmul 50 sau o altă rugăciune. Să încercăm ca gândul să se topească încet, încet cu Dumnezeu în somnul care vine şi, adăpat de intenţii bune, noaptea va fi mai liniştită, visul mai plăcut. Decât să luăm cine ştie ce pastile, mai degrabă ne zicem un psalm, o rugăciune sau o formulă din aceasta bisericească, şi adormim mai uşor.

(diac. George Aniculoaie, interviu cu preotul Nicolae Necula; sursa: www.ziarulumina.ro) 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cui trebuie să ne mai închinăm, să îi mai cerem ajutorul?.

Comentarii