Pregătirea costumului de urs pentru mascarada de Anul Nou se face din timp, cu o deosebită minuţiozitate, capul de urs este confecţionat dintr-un suport metalic astfel încât să redea cât mai real forma de cap a animalului, peste care se întinde o piele de miel, fiind împodobit ulterior cu şiraguri de mărgele. Tinerii ce îmbracă acest costum poartă de la gât în jos un cojoc lung întors pe dos sau o blană de oaie, în mână ţin un toiag (bâtă) având la unul dintre capete un lanţ scurt de care se prinde un franj de culoare roşie.

De notat faptul că fiecare sat component al comunei întruneşte caracteristicile tradiţionale participând la desfăşurarea acestor parade prin cetele proprii de căiuţi, urşi, capre etc. Cetele de urşi sunt formate din grupuri de trei până la şase personaje, în frunte cu un ursar, costumul acestuia fiind confecţionat dintr-un material în care roşul este culoarea predominantă.

Tinerii cei mai vânjoşi ce îmbracă aceste măşti, au ocazia de a-şi etala forţa şi iscusinţa, caractere întâlnite la urs, ridicându-şi ursarul pe bâte şi purtat pe umerii acestora, îşi fac loc prin mulţimea adunată la această desfăşurare de parade mascate ce au loc în ultima zi a anului în centrul satul Băneşti, intrând în spaţiul special amenajat, scena derulării acestor tradiţii, în acompaniamentul tobei şi strigătelor produse de către ursar.

Jocul urşilor este imprimat după un ritual vechi, în care se mimează moartea ursului apoi reînvierea, rotirea acestora în cerc şi ridicarea pe toiag (bâtă), făcând parcă aluzie la depăşirea iernii acestui animal prin hibernare şi venirea primăverii, simbol al regenerării vegetaţiei. Jocul urşilor este la fel de spectaculos ca şi cel al căiuţilor fiind foarte apreciat. De menţionat că caracteristicile acestui joc al urşilor este foarte asemănător, întâlnit şi în satele învecinate, Chilişeni, Bosanci, Poieni etc.

 

Jocul caprei - descriere

Un loc deosebit îl ocupă şi jocul caprei, între jocurile cu măşti.

Costumul este confecţionat dintr-un cap care să redea cât mai real forma capului de capră sculptat în lemn, maxilarul inferior este mobil, în timpul dansului acesta este acţionat fiind tras de o sfoară, producând sunetele unei clămpăniri în ritm de fluier sau a strigăturilor interpretate de către cioban cum ar fi: Ta, ta, ta, căpriţa, ta!.. Să corespundă cât mai mult cu realitatea capul este încadrat de două corniţe împodobite cu oglinzi şi panglici, fixat apoi de un băţ care se sprijină de pământ. Corpul personajelor care interpretează rolul caprei este acoperit în prezent cu o scoarţă, peste care se coase diferite panglici, deşi până nu demult, copil fiind îmi amintesc că costumul caprei era acoperit cu stuf. Astăzi această tradiţie este întâlnită în satele vecine cum ar fi Vereşti şi Siminicea. Dânsul caprei este săltăreţ, interpretând rolul zvăpăiat al acestor animale, totul se desfăşoară pe ritmul şi în acordul cântecelor unui fluieraş. Ca şi la jocul urşilor şi la jocul caprei sunt întâlnite mai multe faze printre care îmbolnăvirea, moartea şi reînvierea. Cercetătorii presupun că dansul caprei provine din ceremoniile sacre arhaice închinate morţii şi renaşterii divinităţii. Jocul caprei este cunoscut ca fiind numărul final, subordonându-se cetelor de căiuţi şi urşi.

(www.ionelcurcan.ro)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Tradiţii - Jocul ursului în Fântânele.

Comentarii