Pe lângă aceasta, a fost prieten apropiat cu Sfântul Grigore, episcop de Nazians, împreună cu care a împărtăşit aceleaşi aspiraţii pentru sfinţenia vieţii de mănăstire. În părţile răsăritene ale Bisericii, Sfântul Vasile este considerat pionierul vieţii mănăstireşti. Astfel, în anul 358, a redactat împreună cu prietenul său, într-o chilie solitară din apropierea localităţii Neocesareea din Pont, două importante regulamente de viaţă călugărească, după care s-a orientat viaţa monahilor numiţi "bazilitani".
Moliftele Sfântului Vasile
Fiind sfinţit preot şi chemat să conducă Episcopia de Cesareea Capadociei, şi-a consacrat energia apărării învăţăturilor creştine împotriva arianismului, curent susţinut de împăratul Valente. Atributul "cel Mare" i-a fost adus de activitatea sa practică, predicile sale răsunătoare, cărţile străbătute de un entuziasm plin de har şi vasta sa corespondenţă, în care punea un deosebit accent pe forţa creştină a carităţii şi ajutorarea celor nevoiaşi. La marginea oraşului Cesareea a luat fiinţă, prin osteneala sa, o adevărată cetate a carităţii, cu sanatorii, azile, spitale, laboratoare şi şcoli de meserii pentru cei săraci. Pornind de la exemplul său strălucit, numeroase fundaţii de caritate poartă numele "Vasiliada". Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se oficiază în Biserica Ortodoxă doar de zece ori pe an: în primele cinci duminici ale Postului Mare, în joia şi sâmbăta din Săptămâna Patimilor, în ajunul Crăciunului şi Bobotezei şi, desigur, în sărbătoarea care îi este dedicată în ziua de 1 ianuarie de la începutul fiecărui an.
Rugăciunile numite Moliftele Sfântului Vasile cel Mare au o deosebită putere pentru cei bolnavi şi sunt rânduite de către preoţi în situaţii-limită pentru viaţa celor suferinzi.
Tuturor celor care poarta numele Sfântului Vasile le dorim - în prima zi a Anului Nou - un sărbătoresc "La mulţi ani"!