Colindele, alături de muzica bisericească, sunt şi ele un fundament, o constantă, o soliditate a neamului nostru.

Cine le-a scris, când au apărut, cine le-a compus melodiile? Nu se ştie. Ele vin din negura vremurilor şi vin o dată cu fiinţa neamului românesc care s-a născut creştin. Noi n-am fost creştinaţi ca alţi vecini ai noştri, din jurul nostru, începând cu secolul al XVIII-lea, al XIX-lea şi chiar al X-lea. Noi ne-am născut creştini.

Şi colindele noastre vorbesc despre Sfântul Apostol Andrei, cel care ne-a creştinat şi a propovăduit în Dobrogea. Şi din pricina asta Biserica noastră este Biserica apostolică. Va rog să-i primiţi cu căldură şi cu prietenie pe aceşti colindători. Există un obicei. Colindele se cântă la fereastra creştinilor şi înainte de a începe, colindătorii întreabă: "Primiţi cu colindul?" Şi voi, dacă vreţi, spuneţi: "Primim". Nu treceţi cu uşurinţă peste acest răspuns. Pentru că acest răspuns este ca o mărturisire. Este egal cu acceptarea că primim învăţătura lui Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, că Iisus Hristos este fiul lui Dumnezeu iar răspunsul "Primim" la întrebarea "Primiţi colindătorii?" este echivalent cu Crezul."

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Semnificaţia colindelor.

Comentarii