O stare de lucruri revelatoare ne dezvăluie sensul a ceea ce dorim să evidenţiem. La începutul secolului al XIX-lea şi chiar mai târziu, în Mitocul Dragomirnei, judeţul Suceava exista o numeroasă populaţie ucraineană dar şi un număr mai mic de ruşi lipoveni.

Cu timpul, din cauza avatarurilor istoriei, situaţia s-a inversat. Refuzând să participe la slujba religioasă în alte sfinte lăcaşuri, ruşii lipoveni au fost nevoiţi să-şi construiască propria biserică în care serviciul divin era oficiat în limba slavonă, iar ucrainenii au acceptat să asculte liturghia şi în alte limbi.

În felul acesta, graţie conservării vechilor rânduieli religioase, primii şi-au păstrat individualitatea etnică pe când ceilalţi s-au contopit cu alte neamuri până la dispariţie. În prezent în localitatea amintită nu mai există nici un singur ucrainean în vreme ce ruşii lipoveni s-au extins până la mărimea unui întreg sat, Socalinţî.

Consecvent tradiţiei şi psihologiei lor, ruşii lipoveni au înţeles rolul crucial pe care a jucat credinţa în menţinerea şi consolidarea fiinţei lot etnice. De aceea, astăzi când există o politică de încurajare a specificităţii fiecărei minorităţi naţionale nu ne surprinde faptul că ei depun numeroase strădanii pentru a fi la înălţimea înaintaşilor.

 

Cursuri şi seminarii de pregătire

Astfel, în lunile mai şi iunie, comunitatea ruşilor lipoveni a organizat la Casa Corpului Didactic „George Tofan” din Suceava mai multe cursuri de pregătire pentru cadrele didactice care predau limba rusă maternă. Menţionăm obiectul acestora: „Limba rusă maternă pentru învăţători şi profesori”, „Istoria, obiceiurile şi tradiţiile minorităţii ruşilor - lipoveni” şi „Religia creştin ortodoxă de rit vechi”. Recent, la mijlocul lunii august, la Gura Humorului, aceeaşi comunitate a organizat seminarul „Provocări ale profesorilor de limbă maternă în context european”. Obiectivul principal al seminarului l-a constituit problematica predării limbii materne, iar activităţile pe grupuri de lucru au iniţiat elaborarea instrumentelor de lucru pentru predarea aceleiaşi limbi. Totodată, trebuie să mai subliniem, că în contextul cultural european, schimburile de bunuri între popoare sunt tot mai numeroase, iar limba rusă, purtătoarea unei culturi impresionante, obligă la o asemenea performanţă. Din aceste raţiuni, locul limbii ruse în şcoli nu mai poate fi neglijat, iar factorii de răspundere au datoria să îndrepte lucrurile.

 

Bisericile comunităţii ruşilor lipoveni cunosc o viaţă nouă

Se cuvine să mai arătăm că pe tot parcursul cursurilor şi dezbaterilor profesorii universitari Ilie Danilov şi Leonte Ivanov ne-au fost cele mai înţelepte călăuze. De asemenea, un cuvânt de laudă merită pe deplin distinsele organizatoare ale acestor manifestări, profesoarele: Irina Frol, Paşa Policov şi Agripina Amos. În sfârşit nu putem să încheiem fără să mulţumim adevăratului promotor al tuturor acestor activităţi, preşedintele Comunităţii Ruşilor Lipoveni din România, deputatul Miron Ignat. Graţie Excelenţei Sale, sediile şi bisericile comunităţii ruşilor lipoveni cunosc o viaţă nouă. Lucrarea sa de politician se concentrează, mai cu seamă, pe consolidarea relaţiilor dintre familie, şcoală şi credinţă. De aceea, sperăm ca eforturile sale să fie continuate şi în viitor. Nădăjduim ca prin strădaniile conjugate ale dascălilor şi politicienilor, etnia ruşilor lipoveni să-şi păstreze identitatea şi să contribuie la fecundarea culturii de pretutindeni.
In hoc signo vinces!

 

Profesor Ştefan HRENIUC

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Credinţa - factor de cultură şi stabilitate.

Comentarii