După secolul XX sau secolul vitezei, pătrundem acum tot mai mult în secolul sau era informaţiei. Pentru că, vremurile actuale sunt marcate decisiv de o explozie informaţională, indusă de tehnologia modernă tot mai sofisticată. Volumul de informaţie creşte vertiginos iar progresele omului, în unele domenii (dirijate), sunt uluitoare în comparaţie cu progresele din trecut. Dar, pe de altă parte, există şi un revers, şi anume stresul suplimentar de a ţine ritmul cu acest boom informatic, efectul adeseori debusolant şi necesitatea unei îndrumări responsabile din partea altora sau identificarea pe cont propriu a unui itinerar cultural şi spiritual.

Analizând această societate dominată de febra modernizării cu orice preţ, desfiinţând tradiţii, valori, principii şi moduri de viaţă autohtone, speranţa de îndreptare a lucrurilor este legată de tineri. Indiscutabil, tineretul reprezintă o forţă care se poate opune globalizării, cu condiţia ca el să fie avertizat din timp. El poate conştientiza pericolele la care se expune omenirea, prin manipularea globală şi poate găsi şi el soluţii de a-şi salva viitorul şi drepturile sale fundamentale.

 

Educaţia, un domeniu vital

Însăşi oligarhia financiară mondială este conştientă de faptul că implementarea globalizării, a „naţiunii universale” şi a imperiului global, nu poate exclude implicarea şi aportul substanţial al tinerelor generaţii. Acestea sunt deja educate într-un spirit tot mai rebel (în aparenţă doar) şi în optica lor educarea tinerilor în sensul acceptării globalizării, reprezintă o politică strategică.

Nu contestăm principiul potrivit căruia educaţia este un domeniu vital oricărei naţiuni, ci respingem spiritul în care se face ea, şi anume ateu sau „religios”, în favoarea unor interese obscure sau al unora „naţionale”. De aceea, considerăm că în România cel puţin, educaţia trebuie să devină prioritate naţională, parte integrantă a unei strategii naţionale coerente şi eficiente.

 

Cultura adevărată şi educaţia creştină

Numai prin educaţie (inclusiv creştină), prin cultură adevărată şi trăirea activă a Ortodoxiei, vom putea evita globalizarea culturală şi a celorlalte tipuri, iar naţiunile vor putea supravieţui în faţa noului experiment malefic. Dacă nu vom insista asupra acestor domenii ale spiritului, omenirea întreagă va suporta noi valuri de orori şi crime, cu siguranţă mai mari şi redobândirea libertăţii ar putea deveni chiar un vis imposibil.

Chiar comunismul a avut nevoie de anumite condiţii prielnice, cum ar fi sărăcia extremă şi ignoranţa, dar şi de contribuţia tinerilor, pentru răspândirea ideologiei marxist – leniniste, în esenţă anticreştină şi antinaţională. Propaganda de atunci a fost extrem de activă şi susţinută de tineri (mulţi studenţi fiind atraşi de ideile noi ori de nevoia unei asocieri încă din anul I sau practic forţaţi de împrejurări: pentru un loc la cămin, pentru un abonament la cantină etc.), sau mai ales dacă luăm în calcul zecile de ziare oficiale ori clandestine, numeroasele întruniri şi progresismul afişat.

 

Manipularea tineretului

Există atunci o manipulare a tineretului român de astăzi? Din păcate, da. Mulţi dintre ei, care nu au informaţii ori suficient discernământ, cad uşor în plasa întinsă de maeştrii ipocriziei şi psihologiei maselor. Pe de altă parte, situaţia din România, datorată politicienilor de stânga, atât de dinainte de 1989, cât şi de după această dată, nu le-a oferit tinerilor nici o perspectivă prea optimistă. Trăim realmente vremuri extrem de dificile, şi chiar greu de suportat de către cetăţenii oneşti, în contrast flagrant cu luxul orbitor afişat sau nu cu ostentaţie de către o minoritate de îmbogăţiţi, care au deprins mai nou şi gustul puterii. Şomajul, sărăcia lucie (care mai iese la iveală uneori, în mass – media, de pildă la inundaţiile din ultimii ani), analfabetismul tot mai mare şi sănătatea precară  a românilor, sunt doar câteva cuceriri ale democraţiei ,,de stânga”, care a predominat la noi de peste 50 de ani. Toate acestea au avut desigur un efect negativ puternic asupra tinerilor, demoralizator şi demobilizator, încât unii şi nu sunt puţini, au preferat în disperarea şi dezorientarea lor să apuce calea străinătăţii, fiind prinşi între realitatea dură a existenţei (pe care ei nu o puteau schimba…) şi lipsa tot mai acută a unor modele autentice sau alternative.

 

Televiziunea şi internetul

Manipularea tinerilor se realizează cu precădere prin mijloacele de informare mai des utilizate: televiziunea şi internetul. Acestea joacă un rol exagerat de mare în formarea conduitelor şi opţiunilor lor (inclusiv electorale). Asocierea imaginii cu informaţia garantează pătrunderea mai uşoară în mintea şi imaginaţia lor, iar nu în puţine cazuri conduce la dependenţă şi la anihilarea voinţei şi a propriei personalităţi. Influenţa ocultă asupra tinerilor are în vedere inocularea încă din primii lor ani de viaţă a unor dorinţe şi informaţii „adecvate”, bunăoară pe tema educaţiei sexuale?! Violenţa şi eroticul ajung la ei la vârste tot mai fragede, după cum reiese şi din sondaje. Unii profesori şi educatori ar trebui totuşi să ţină seama de gradul lor de discernământ, înainte de a-i învăţa asemenea lucruri…

 

Monstrul cu trei capete

Scriitorul Ernesto Sabato sublinia faptul că omenirea este devorată de un monstru cu trei capete: raţionalismul, materialismul şi individualismul. Mă tem că are dreptate şi ceea ce se propagă astăzi cu repeziciune este noul stil de viaţă american, prin întreaga industrie de filme din America, impus astfel în cele mai multe ţări ale lumii. Cât priveşte România, contractele încheiate asigură părţii americane o pondere de peste 80% din timpul acordat difuzării filmelor! Cele trei capete ale monstrului îşi fac aici de cap cât doresc.

 

„Fac ce vreau cu viaţa mea!”

Mulţi tineri au îmbrăţişat deviza „fac ce vreau cu viaţa mea!” şi îşi cultivă libertinajul, sprijină afirmarea minorităţilor sexuale (a homosexualilor şi a lesbienelor, a prostituatelor), mişcarea feministă, cu aceeaşi ardoare cu care alţi tineri ca ei s-au lăsat seduşi de sloganurile comuniste. În acest fel, excepţia tinde să devină regula iar majoritatea trebuie să se lase condusă de…minorităţi. Oare, tiraniile n-au fost dictaturi ale unor minorităţi? Sau, mai nou, instituţia căsătoriei este înlocuită tot mai mult cu starea de concubinaj (condamnat în creştinism) sau chiar cu căsătoriile dintre parteneri de acelaşi sex…

Ne putem pune întrebarea de bun-simţ: oare câte căsătorii, bazate pe interesul materialist sau pasager, au avut şanse de supravieţuire şi au asigurat creşterea şi educarea copiilor în condiţii normale? Ori, familia, atât de neglijată de stat în ultimele decenii, are tot dreptul să supravieţuiască şi să rămână pe mai departe celula de bază a societăţii.

 

Îndrumătorii, responsabili

Iată tot atâtea motive, pentru care cerem tinerilor să fie mereu vigilenţi, iar îndrumătorii lor spirituali au datoria de a-i pregăti pentru viaţă, fiind şi responsabili pentru actele lor şi activi în acest sens. Ceea ce propunem noi tinerilor de astăzi şi profesorilor, este păstrarea şi valorificarea tradiţiilor creştine şi naţionale. Cea mai importantă religie a lumii nu merită dispreţuită iar ortodoxia este o soluţie de îndreptare a vieţii noastre. Cel puţin nouă, românilor, ea ne-a asigurat efectiv supravieţuirea ca popor şi unitatea, în faţa multor alte popoare sau imperii, care n-au reuşit să ne asimileze şi să ne dezrădăcineze. Putem să ne mândrim cu asta ori că suntem ortodocşi, dar să nu cădem în capcana mândriei luciferice sau orgoliului nemăsurat.

 

Căutarea mântuirii

Scopul vieţii noastre este căutarea vieţii veşnice, a mântuirii noastre, este trăirea în Adevăr şi înţelegerea lumii actuale, creaţia de bunuri spirituale sau materiale. Îi sfătuiesc pe tineri să cerceteze mereu dar să aibă şi o credinţă vie şi statornică. Apoi, să încerce să-şi dezvolte un simţ obiectiv. Cercetând vieţile sfinţilor şi operele care pun accentul pe valorile morale, îşi vor întări simţul moral. Cercetând faptele înaintaşilor, vor ajunge să aibă un anume simţ istoric şi vor descoperi că istoria e un nesecat izvor de înţelepciune dar şi de optimism faţă de viitorul ţării noastre.

Apoi, cred că avem nevoie mai ales de capodoperele literaturii universale dar şi româneşti, mai cu seamă din domeniul dramaturgiei. Multe dintre ele cultivă bunele moravuri şi deprinderi în gândire. De asemenea, şi alte arte ne pot îmbogăţi prin valoarea lor sufleteşte pentru totdeauna.

 

Trăirea religiei

Recomand tinerilor cu căldură, pe lângă studiul religiei noastre ortodoxe şi trăirea acesteia (a Bibliei, Patericului, Vieţilor Sfinţilor, a cărţilor părinţilor Dumitru Stăniloae şi Serafim Rose…), lectura sau studiul operelor unor autori celebri, precum: Shakespeare, Ibsen, Molière, Schiller, Goethe, Tolstoi, Dostoievski ş.a. Nu vom neglija nici operele lui Mihai Eminescu (mai ales scrierile politice şi manuscrisele sale comentate), Nichifor Crainic, Petre Ţuţea, Constantin Noica, Mircea Eliade (în chestiunile legate de naţionalism), Corneliu Zelea Codreanu, Mircea Vulcănescu, Emil Cioran (dar cu atenţie sporită, datorită stilului său nonconformist, negaţionist şi încifrat!; lucrarea mai apreciată fiind ,,Schimbarea la faţă a României”) şi mulţi alţii.

Tragedia omului contemporan nu se datorează exclusiv televiziunii şi internetului. Ele nu sunt mijloace diabolice în sine. Sunt până la urmă tot creaţii inspirate de divinitate, încât orice comparaţie cu alte mijloace, de pildă cele militare de distrugere în masă, este exclusă. Ele trebuie utilizate însă cu mult discernământ şi cu măsură. Este bine să nu uităm că pot servi totuşi şi în alte scopuri, de exemplu ca arme politice şi ideologice ori ca mijloace de manipulare în masă, că fiecare individ neatent poate deveni o ţintă uşoară.

 

Ruptura de rădăcinile tradiţiei

Din păcate, observăm că apar tot mai puţine emisiuni cultural-educative autentice, de valoare, pe care trebuie noi înşine să le descoperim, cât despre filme…

Tragedia omului contemporan rezidă în fenomenul actual de desacralizare, prin care el devine profund nerecunoscător lui Dumnezeu şi se îndepărtează tot mai mult de coordonatele vieţii sale creştine, pentru că, creştinii sunt cel mai mult vizaţi de forţele globalizării. Vidul existenţial şi patimile care-i subminează voinţa, aici îşi au adevărata origine. Postmodernismul reprezintă în plan cultural ruptura de rădăcinile tradiţiei (de pildă, cubiştii, Tristan Tzara etc). Spre exemplu, întâlnim multe poezii postmoderniste care excelează printr-o încifrare aproape totală sau printr-o vulgaritate dusă la extrem, şi rămânem câteodată uluiţi când întâlnind şi autori consacraţi, atraşi în mod inexplicabil de o astfel de „descărcare” poetică. Originalitatea cu orice preţ  sau dispreţul faţă de cultură în general iau astfel locul valorii…

 

Omul de mâine, omul universal?

Aşa trebuie să arate oare omul de mâine? Răspunsul meu este acesta: NU ! Nici tinerii nu trebuie să se supună arbitrariului unui imperiu global, primul de acest fel din istoria omenirii! În caz contrar, se poate schiţa un portret al omului – robot sau al „omului universal”: apatrid (fără de ţară), depersonalizat (nul ca persoană, şters), un sclav fidel (obedient), desacralizat („fără de Dumnezeu”), consumerist (consumator programat de alţii) şi un însingurat (lipsit de căldura comuniunii cu alţii).

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cuvânt către tinerii şi profesorii de astăzi.

Comentarii