Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Acest rânduri s-au născut din dorinţa fierbinte de a oferi lumii de astăzi, tot mai frustrate şi deznădăjduite, mesajul creştinismului ortodox, care este singurul creştinism adevărat şi neschimbat. Învăţătura de credinţă a Ortodoxiei este realmente antidotul maladiilor groaznice de care suferă omenirea în acest început de nou mileniu.
Din păcate, omul modern al ultimelor veacuri în special, s-a îndepărtat enorm faţă de Dumnezeu, a optat tot mai mult pentru valorile materiale în detrimentul celor spirituale, a îmbrăţişat idoli şi patimi de tot felul, pornind de la filosofiile umaniste şi materialism. Abandonându-se unui stil de viaţă ,,nou” şi ,,progresist”, nesănătos şi adeseori chiar imoral, trăind într-un ritm ameţitor şi stresant impus de artizanii globalizării, omul zilelor noastre este tot mai convins că singura viaţă adevărată şi care merită trăită este aici pe pământ. În consecinţă, a decis că trebuie s-o trăiască la maximum, potrivit sloganului atât de nechibzuit ,,să trăieşti puţin, dar bine”.
Ca simplu creştin ortodox şi autor de carte (lucrări despre comunism, globalizare, masonerie, ecumenism, despre adevăratul Mihai Eminescu şi multe altele), nu am putut rămâne indiferent înaintea recentelor «spectacole» dezlănţuite de înainte-mergătorii Antihristului. Nu poţi sta deoparte asistând la prăbuşirea valorilor şi semenilor tăi în neant. Întocmai ca şi alţii, misionari, clerici sau mireni, propun tinerilor de astăzi să ia aminte la vremurile actuale şi la cele ce se pregătesc să vină peste noi. E TIMPUL ÎNTOARCERII LA DUMNEZEU. Nu există altă cale pentru ca omenirea să iasă din toate impasurile în care se află, cu voia şi fără voia ei.
Datoria noilor generaţii
Tinerii de astăzi şi noile generaţii care vin, au datoria să-şi salveze neamul din care fac parte, valorile sale, să conştientizeze provocările globalizării şi riscurile acesteia, să combată realitatea mediatică întreţinută artificial prin aproape toate mijloacele de informare în masă. Această realitate virtuală, contrafăcută a fost inventată anume pentru ei, ca o adevărată cursă pentru a se ajunge la anestezierea completă a simţului critic şi obiectiv. Amestecul valorilor, dispariţia graniţelor dintre bine şi rău, dintre adevăr şi minciună, ori inversarea valorilor, sunt realităţi contemporane şi tinerii au nevoie să vadă şi să înţeleagă aceste realităţi exact aşa cum sunt. De pildă, lumea nu este atât de violentă aşa cum ne apare pe micul ecran, dar mass-media doreşte în acest fel să impună violenţa ca model de urmat, chiar dacă nu în mod direct.
La fel se întâmplă şi cu erotismul care debordează peste tot. Adevăratele valori însă, nu sunt cele promovate cu atâta abnegaţie de uneltele globalizării (majoritatea analiştilor politici şi economici, psihologilor şi sociologilor, oamenilor de presă, regizorilor şi scenariştilor etc.).
Pe de altă parte, tinerii trebuie să conştientizeze că atacurile mass-mediei îi vizează tocmai pe ei, pentru a edifica ,,noua lume”. Ei sunt cei chemaţi să-i pună temelie. Dar, din păcate, toate schimbările majore care se petrec astăzi în societatea noastră ,,postmodernă” şi care vizează domenii vitale precum educaţia, spiritualitatea, cultura şi tradiţia se vor răsfrânge în mod inevitabil şi asupra fiecărui tânăr în parte, pentru că el nu trebuie să fie izolat de societate.
Primul pas, întoarcerea la Dumnezeu
În opinia noastră, un prim pas pe calea întoarcerii la Dumnezeu şi la credinţa dreptmăritoare este redobândirea liniştii sufleteşti, pe care actuala societate o exclude cultivând diverse tentaţii şi provocări, o zbatere permanentă şi inutilă în fond. Avem nevoie vitală de a găsi răgazuri în care să mai reflectăm noi înşine şi asupra vieţii noastre şi lumii în care trăim.
Al doilea pas ar putea fi identificarea provocărilor globalizării şi bombardamentului informaţional la care am fost şi suntem expuşi. Numai astfel vom putea judeca la rece ce ar trebui să facem în continuare atât pentru noi, cât şi pentru toţi semenii noştri.
Apoi, un alt pas, cel mai important, este acela de a ne împăca prin rugăciune şi post cu Dumnezeu. Trebuie să recunoaştem, în adâncul sufletului nostru, că nu putem face nimic singuri, numai prin voinţa noastră. De aceea, ne rugăm Lui, Creatorului nostru şi al întregii lumi, să ne dea mereu toate cele de folos şi trebuinţă în fiecare zi. Vom identifica războiul nevăzut din jurul nostru şi faptul că rugăciunea, postul şi faptele bune sunt armele de temut ale creştinului şi împotriva cărora se luptă neîncetat vrăjmaşii lui Dumnezeu – diavolii.
Înaintând în virtuţile duhovniceşti, prin jertfă şi răbdare, vom putea primi daruri şi mai înalte. Vom putea să-i iubim pe toţi semenii, inclusiv pe cei care ne urăsc pe noi. Abia atunci, se va putea spune că binecuvântarea lui Dumnezeu este deasupra noastră în chip deplin. Abia atunci vom simţi adevărata fericire, care este fericirea duhovnicească.
Nu deznădăjduiţi
Tinerii să nu deznădăjduiască, oricât de greu le-ar fi la început şi orice perspective sumbre li s-ar profila la orizont. Singurătatea nu există de fapt. În toate încercările grele ale vieţii, având credinţă şi fapte plăcute lui Dumnezeu, nu vor fi niciodată singuri, pentru că Însuşi Dumnezeu îi va purta pe braţele Sale.
Trebuie spus şi faptul că, Dumnezeu nu ne-a părăsit pe noi nicicând, ci oamenii, în mândria lor luciferică şi slujind satanei, l-au părăsit pe El lepădându-se de dreapta credinţă. Dumnezeu n-a murit, cum au declamat nenumăraţii corifei materialişti, nihilişti, gnostici sau anarhişti, hedonişti şi existenţialişti, atei şi comunişti. Ci dimpotrivă, este prezent în creaţia Sa până la sfârşitul veacurilor. [...]
Sper de asemenea, că bunul Dumnezeu va reaprinde în sufletele a tot mai multor ortodocşi curajul mărturisirii Adevărului, în vremuri de mare cumpănă, dăruite nouă pentru a ne izbăvi de păcatele noastre şi ale înaintaşilor noştri şi a dobândi mult râvnita mântuire. Pentru că, aşa cum spunea un părinte, cel mai important lucru pentru creştinii ortodocşi este tocmai unde aşează Dumnezeu sufletul nostru. Adică, în grădina Raiului spre bucuria eternă sau în Iadul cumplit spre osânda veşnică. Amin.
Radu IACOBOAIE
