Dacă-ţi tremură genunchii, îngenunchează şi roagă-te.

 

Satana tremură chiar şi atunci când se roagă cel mai slab dintre creştini.

 

Dacă te ocupi cu prea multe ca să te poţi ruga, atunci într-adevăr te ocupi cu prea multe.

 

În majoritatea bisericilor, duminică de duminică şi an după an, pot fi auzite aceleaşi şi aceleaşi rugăciuni. Cu adevărat, o rugăciune fără credinţă este un cadavru fără viaţă.

 

Rugăciunea este intimitate cu Dumnezeu.

 

Toate acele fraze liturgice, tot tonul solemn, toate acele cuvinte pline de emoţie pot avea un efect superficial şi de scurtă durată, dar, de multe ori, după astfel de rugăciuni, omul rămâne la fel de departe de Dumnezeu, fără nici un fel de transformare morală şi cu nici un pas mai aproape şi mai sigur de prezenţa cerului dacă nu are credinţă.

 

De multe ori îl rugăm pe Dumnezeu să vină în mijlocul nostru, când de fapt El este deja acolo şi ne aşteaptă pe noi să-I recunoaştem şi să-I respectăm prezenţa. Cerşim să-I auzim glasul, deşi El ne-a vorbit deja şi deja glasul Lui continuă să ne bată la urechi şi la inimă. De prea multe ori, în rugăciunile noastre insistăm ca Dumnezeu să facă lucrări pe care El le-a făcut deja, sau pe care nu le poate face din cauza necredinţei noastre.

 

Obişnuieşte-te să te retragi în fiecare zi deoparte, într-un loc liniştit … Stai în "cămăruţa" ta liniştit şi aşteaptă puţin până ce toate zgomotele şi toate preocupările încep să dispară şi caută să te laşi învăluit de prezenţa divină. Fă-te că nu mai auzi ceea ce se petrece în jur şi ciuleşte-ţi urechile sufletului până ce începi să auzi şi înveţi să recunoşti. Vocea care-ţi vorbeşte dinlăuntru. Încetează să te mai iei la întrecere cu alţii. Dă-te în întregime Puterii Divine aşa cum eşti şi începe să trăieşti ceea ce eşti fără să-ţi mai pese de ceea ce spun cei din jur.

Dacă ne îndepărtăm de lumea iluzorie a aparenţelor, vom descoperi că rugăciunile noastre au exact aceeaşi calitate ca şi vieţile noastre. Nimeni nu se poate ruga mai frumos decât trăieşte şi nimeni nu poate trăi mai frumos decât se roagă.

 

Caută-ţi un cerc restrâns de prieteni. Nu încerca să afli ceea ce nu-ţi este folositor. Evită să-ţi transformi mintea într-o bibliotecă publică sau într-o colecţie de întâmplări şi bancuri amuzante. Învaţă să practici o continuă stare lăuntrică de rugăciune. După o vreme, vei putea să faci aceasta chiar şi atunci când lucrezi sau te afli în călătorie.

 

Hotărăşte-te să fii sincer, deschis şi smerit. Cere de la Dumnezeu să-ţi dea iubire pentru toţi oamenii, la fel. Citeşte doar lucruri de calitate care-ţi pot îmbunătăţi viaţa lăuntrică. Nu-ţi lăsa mintea să hoinărească hai-hui. Nu te risipi în preocupări şi pasiuni trecătoare. Aţinteşte-ţi privirea la Iisus Hristos. Deprinde-te cu concentrarea spirituală.

 

Ar trebui să ne examinăm, din când în când, rugăciunile ca să vedem cât de sincere şi de spontane sunt. Ar trebui să le ţinem simple, sincere, proaspete, personale şi originale. Mai presus de orice, trebuie să ne interzicem cu desăvârşire să ne făurim singuri emoţii de sfinţenie.

 

Încă ne mai rugăm pentru treziri spirituale, fără să ne dăm seama de trădările noastre şi de lipsa noastră de pocăinţă.

 

Credinţa este cea care înnobilează rugăciunea.

 

Cea mai înaltă formă de rugăciune nu este niciodată o cerere.

 

Uneori, oamenii se roagă fără credinţă, dar este de neconceput ca oamenii care au credinţă să nu se şi roage.

 

Toate rugăciunile sunt plăcute, atunci când inima a ajuns în comuniune cu Dumnezeu şi când ochii lăuntrici văd faţa binecuvântată a Domnului.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cuvinte de învăţătură despre Rugăciune.

Comentarii