Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Sfântul Mucenic Pantelimon, pe care românii ortodocşi îl sărbătoresc la 27 iulie, s-a născut la Nicomidia din părinţii Eustorgios, senator păgân, şi Evula, o creştină. Ei i-au dat numele de Pantoleon şi l-au încredinţat spre educaţie unui renumit medic.
Micul Pantoleon ajunse după puţină vreme la o cunoaştere desăvârşită a artei medicale.
Împrietenindu-se cu înţeleptul Ermolae care locuia în apropiere de casa lui, băiatul află de la acesta că „ştiinţa medicală nu poate aduce decât slabă uşurare naturii noastre suferinde şi că numai Hristos, singurul Doctor adevărat, a venit să ne aducă Mântuirea, fără leacuri şi fără plată“.
Minune!
După ceva timp, Pantoleon a fost dus la locul execuţiei, în afara oraşului. În momentul în care călăul îşi agita spada, aceasta se topi precum ceara se topeşte în foc. În faţa acestei minuni, soldaţii care erau de faţă îl mărturisiră pe Hristos. Pantoleon îi îndemnă însă să îşi îndeplinească datoria şi mai spuse o ultimă rugăciune.
Un glas de sus îi răspunse: "Slujitor credincios, dorinţa ta va fi acum îndeplinită, porţile cerului îţi sunt deschise, cununa ta e pregătită. Tu vei fi de-acum înainte adăpost deznădăjduiţilor, ajutor celor încercaţi, doctor bolnavilor şi teroare demonilor, de aceea numele tău nu va mai fi Pantoleon ci Pantelimon" (care înseamnă "prea milostiv").
El îşi întinse grumazul iar când capul îi căzu, curse lapte din gâtul lui, trupul său deveni alb ca zăpada iar măslinul uscat de care fusese legat înverzi din nou pe dată şi rodi cu fructe din belşug. Soldaţii, cărora li se dăduse ordin să ardă trupul Sfântului, îl încredinţară credincioşilor care îl îngropară cu pioşenie pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul şi se duseră să propovăduiască Vestea cea Bună şi în alte locuri.
De atunci, Moaştele Sfântului Pantelimon nu au încetat să săvârşească vindecare şi să aducă harul lui Hristos, singurul Doctor al sufletelor şi trupurilor, al tuturor celor care se apropie de El cu evlavie.
