Schitul Horăicioara sau Horaiţa Veche - "un adevărat cuib de vulturi aninat în crăpătura unei stânci aeriene", după cum spunea scriitorul Calistrat Hogaş, rememorând ale sale amintiri dintr-o călătorie efectuată aici în vara anului 1881 - ia fiinţă în a doua jumătate a sec. XV (1466), după cum menţionează tradiţia orală consemnată în tinda bisericii. În anul 1480, Arhim. Chiriac, la porunca Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, ridică, din lemn, prima biserică a acestui aşezământ monahal, cu hramul "Buna Vestire".

Astăzi, locul Sfintei Mese a bisericii de la 1480 este marcat de o lespede de piatră pusă în anul 1937 cu cheltuiala soţilor Epifanie şi Aglaia Curcut din satul Metocul Bălan, comuna Cracăoani, judeţul Neamt.

Schitul Horăicioara, aflat la 900 m altitudine într-un cadru natural deosebit de pitoresc, aparţine canonic şi administrativ de Mănăstirea Horaiţa, înfiinţată cu trei secole mai târziu.

Biserica actuală a schitului a fost ridicată, din piatră, în anul 1868 de către Arhim. Ermoghen Buhus - stareţul mănăstirii - şi sfinţită la 20 octombrie de arhiereul Isaia, episcop vicar al Episcopiei Romanului. De atunci şi până astăzi biserica şi chiliile schitului au fost supuse mai multor lucrări de restaurare şi renovare prin grija egumenilor ce s-au succedat cronologic la conducerea schitului.

 

Izvorul tămăduirii

În biserică se află o icoană a Maicii Domnului, cunoscută ca făcătoare de minuni.

Catapeteasma bisericii, în stil gotic şi de dimensiuni reduse, a fost confecţionată - probabil - cu puţin timp înainte de anul sfinţirii bisericii (1868).

În urma rugăciunilor insistente făcute de monahii vieţuitori acolo, majoritatea bătrâni, în timpul stăreţiei Arhim. Ermoghen ( 1837- 1877), s-a petrecut o minune, Maica Domnului făcând să izvorască apă dintr-o stâncă aflată cam la 50 m depărtare de biserica schitului. Acest izvor , singura sursă de apa din împrejurimi, a fost binecuvântat cu darul tămăduirii bolilor sufleteşti şi trupeşti ale celor care veneau acolo cu credinţă. Existenţa sa determină pelerinajele anuale a multor oameni, mai ales a celor aflaţi în suferinţă. Renumele său a impus alegerea ca al doilea hram al schitului sărbătoarea "Izvorul tămăduirii", prăznuită în prima vineri după Paşti.

Retras în inima munţilor, departe de "zgomotul" lumii, Schitul Horăicioara, continuă şi astăzi tradiţia vrednicilor înaintaşi de a împleti armonios rugăciunea şi munca, ascultarea şi isihasmul. În acest loc binecuvântat de Dumnezeu, pelerinul dornic de linişte se poate bucura şi de un cuvânt folositor pentru viaţa duhovnicească.

(www.horaita.mmp.ro)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Istoricul Sfântului Schit Horăicioara.

Comentarii