Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Cel ce iubeşte pe Domnul a iubit mai-nainte pe aproapele său – Sfântul Ioan Scărarul
Dragostea este lepădarea oricărui gând potrivnic faţă de aproapele nostru – Sfântul Ioan Scărarul
Fericit este omul care poate să iubească pe tot omul la fel – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Pe toţi suntem datori, noi cei credincioşi, să-i privim ca pe unul şi în fiecare să socotim că este Hristos – Sfântul Simeon Noul Teolog
Dragostea desăvârşită iubeşte pe toţi oamenii la fel: pe cei buni şi strădalnici, ca pe prieteni, iar pe cei leneşi ca pe duşmani, făcându-le bine, răbdând îndelung şi suferind cele ce-i vin de la el – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Încă nu are dragoste desăvârşită cel ce se mai ia după părerile oamenilor, de pildă pe unul iubindu-l, iar pe altul urându-l, pentru pricina aceasta sau aceea, sau pe acelaşi o dată iubindu-l, altădată urându-l, pentru aceleaşi pricini – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Dacă pe unii îi urăşti, pe alţii nici nu-i iubeşti, nici nu-i urăşti, pe alţii îi iubeşti dar potrivit, şi în sfârşit pe alţii îi iubeşti foarte tare, din această neegalitate cunoaşte că eşti departe de dragostea desăvârşită, care este să iubeşti pe tot omul deopotrivă – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Cel desăvârşit în iubire şi ajuns la culmea nepătimirii nu mai cunoaşte deosebirea între al sau şi al altuia, sau între a sa şi a alteia, sau între credincios şi necredincios, între rob şi slobod, sau peste tot între bărbat şi femeie; ci ridicat mai presus de tirania patimilor şi căutând la firea cea una a oamenilor, priveşte pe toţi la fel şi are faţă de toţi aceeaşi dragoste. Căci nu mai este în el elin şi iudeu, nici bărbat şi femeie, nici rob sau slobod, ci toate şi în toţi este Hristos – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Hristos nu vrea ca tu să porţi vreunui om ură, sau supărare, sau mânie, sau să ţii minte răul, în nici un chip şi pentru nici un lucru vremelnic. Aceasta o strigă cele patru Evanghelii! – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Să iubim pe tot omul din suflet, dar să ne punem nădejdea numai în Dumnezeu – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Mulţi sfinţi şi-au dat trupurile lor fiarelor, sabiei şi focului pentru aproapele – Sfântul Isaac Sirul
Sileşte-te pe cât poţi să iubeşti pe tot omul. Iar dacă nu poţi încă, cel puţin să nu urăşti pe nimeni. Dar nu vei putea face nici aceasta dacă nu vei dispreţui lucrurile lumii – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Cel ce iubeşte pe Dumnezeu cu siguranţă iubeşte şi pe aproapele. Iar unul ca acesta nu poate păstra banii, ci-i foloseşte cu dumnezeiasca cuviinţă, dând fiecăruia din cei ce au trebuinţă – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Cel ce face milostenie imitând pe Dumnezeu nu cunoaşte deosebire între râu şi bun, între drept şi nedrept, când e vorba de cele ce sunt de trebuinţa trupului, ci împarte tuturor la fel – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Dragostea se face cunoscută nu numai prin dăruirea de bani, ci cu mult mai mult prin împărtăşirea cuvântului lui Dumnezeu şi prin slujirea trupească – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Cel ce s-a lepădat cu adevărat de lucrurile lumii şi slujeşte nefăţarnic aproapelui prin iubire se slobozeşte degrabă de orice patimă şi se face părtaş de iubirea şi cunoştinţa dumnezeiască – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Roadele iubirii sunt: a face bine aproapelui din toata inima, a răbda îndelung, a fi cu îngăduinţă şi a folosi lucrurile cu dreapta judecată – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Oamenii se iubesc unii pe alţii, fie în chip vrednic de ocară, pentru aceste cinci pricini: sau pentru Dumnezeu, cum iubeşte cel virtuos pe toţi, atât pe cel virtuos cât şi pe cel ce nu este încă virtuos; sau pentru fire, cum iubesc părinţii pe copii şi invers; sau pentru slavă deşartă, cum iubeşte cel slăvit pe cel ce-l slăveşte; sau pentru iubirea de argint, cum iubeşte cineva pe cel bogat pentru a primi bani; sau pentru plăcere, ca cel ce-şi slujeşte stomacul şi cele de sub stomac. Dragostea cea dintâi e vrednică de laudă; a doua e mijlocie; iar celelalte sunt pătimaşe – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Oamenii, lăsând grija de a-şi plânge păcatele lor, au luat judecata de la Fiul şi se judecă şi se osândesc unii pe alţii, de pare că ar fi fără păcat. “Cerul s-a uimit de aceasta şi pământul s-a cutremurat”. Ei însă nu se ruşinează, ca nişte nesimţiţi – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Cel ce iscodeşte păcatele altora, sau judecă din bănuieli pe fratele său, încă nu a pus început pocăinţei – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Dacă îţi aminteşti de răul de la cineva, roagă-te pentru el şi vei opri patima din mişcare. Devenind iubitor de oameni vei şterge cu totul patima din suflet – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Ia aminte la tine, de nu cumva răutatea care te desparte de fratele tău nu se află în fratele ci în tine. Şi grăbeşte de te împăca cu el, ca să nu cazi din porunca dragostei – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Să nu dispreţuieşti porunca dragostei, fiindcă printr-însa vei fi fiul lui Dumnezeu, dătătorul poruncilor – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Cel ce iubeşte pe Hristos, desigur că Îl şi imită, după putere. Astfel, Hristos n-a încetat să facă bine oamenilor; iar răsplătit cu nerecunoştinţă şi hulă se purta cu îndelungă răbdare; în sfârşit, bătut şi omorât de ei, răbda neînvinuind pe nimeni. Aceste trei sunt faptele dragostei de aproape, fără de care cel ce zice că îl iubeşte pe Hristos sau că va dobândi Împărăţia Lui se amăgeşte pe sine – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Cel care spune că Îl iubeşte pe Domnul, dar în acelaşi timp urăşte pe fratele său, este asemenea celui care-şi închipuie în somn că aleargă – Sfântul Ioan Scărarul
Fiecare, privind pe fratele şi aproapele său ca pe Dumnezeul său, să se considere pe sine atât de mic faţă de fratele său, ca faţă de Făcătorul său – Sfântul Simeon Noul Teolog
Iubirea adună cele împărţite şi-l face pe om iarăşi o singură raţiune şi un singur mod de contemplare şi netezeşte toate inegalităţile şi deosebirile de opinie din toţi. Ba îi aduce la o egalitate lăudabilă, prin faptul că fiecare atrage atât de mult pe altul la sine în intenţiile lui şi îl preferă sie însuşi, pe cât de mult îl respingea altădată şi se preferă pe sine. Şi prin iubire se desface de sine, de bunăvoie, despărţindu-şi raţiunile şi preferinţele proprii, de gândurile şi însuşirile lui şi se adună într-o simplitate de identitate, în temeiul căreia nimeni nu se mai deosebeşte întru nimic, ci fiecare a devenit unul cu fiecare şi toţi cu toţi, sau mai bine cu Dumnezeu decât cu ei întreolaltă, manifestând în ei aceeaşi raţiune de a fi şi după fire şi după voinţă – Sfântul Maxim Mărturisitorul.
(Din Filocalii)
