Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
În fiecare an, pe data de 29 iunie, facem pomenirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Cei doi apostoli sunt sărbătoriţi împreună pentru că au murit în aceeaşi zi, de 29 iunie a anului 67, în timpul prigoanei creştine declanşată de împăratul roman Nero.
*
Sfântul Petru, fratele apostolului Andrei, a fost de origine din Bethsaida, localitate în apropierea Lacului Tiberiadei. Când şi-a început activitatea publică, Petru era deja căsătorit şi se mutase la Capernaum, unde trăia împreună cu soacra sa. Nicăieri nu se face menţiune în legătură cu soţia sa, deşi din Epistola întâi către Corinteni 9, 5, se poate deduce că el şi-a luat soţia în călătoriile sale misionare. Textele canonice nu ne spun dacă Petru a avut sau nu copii, doar Faptele apocrife ale lui Petru vorbesc despre fiica sa. Adeseori, Petru devine purtătorul de cuvânt al celorlalţi apostoli. Deşi privilegiul prioritar de a fi descoperit ca Iisus este Mesia îi revine Sf. Apostol Andrei (Ioan 1,41), Petru este cel care afirmă cu mai multă tărie acest lucru, fapt pentru care Mântuitorul îl evidenţiază (Matei 16, 13-20).
Cu toate acestea, el este cel care fluctuează în credinţa sa în Hristos, de la afirmare şi până la negare sau lepădare de El. Petru este între primii ucenici care au sosit la mormântul Mântuitorului, după ce femeile anunţă învierea Sa, iar după înălţarea la Cer, se erijează, fără a fi ales de cineva, în conducător al apostolilor, îşi exercita rolul de conducător în numirea celui care îl înlocuia pe Iuda (Fapte l, 15-22); vorbeşte la Pogorârea Duhului Sfânt (Fapte 2, 14-41); este unul din cei dintâi apostoli care săvârşeşte o minune în numele lui Iisus (Fapte 3, 1-10); îi condamnă pe Anania şi Safira; săvârşeşte multe minuni; îl primeşte pe Cornetius în Biserica (Fapte 10, 1-11, 18), ceea ce a fost interpretat ca un prim gest de deschidere a învăţăturii creştine către neamuri, deşi în dispută cu Sf. Apostol Pavel este cel care susţine cererile iudeo-creştinilor privind observarea practicilor impuse de Lege (Galateni 2, 11-21); iese în evidenţă cu ocazia sinodului apostolilor de la Ierusalim (Fapte 15, 7-11). S-a săvârşit la Roma, prin moarte martirică, alături de Sf. Pavel, în timpul persecuţiei neroniene.
*
Petru (nume corespunzând gr. pétros şi aram. kepha, cu înţelesul de "piatră, stâncă") se lămureşte prin Evanghelie: "Iisus, privind la el [la Simon, fratele lui Andrei], i-a zis: Tu eşti Simon, fiul Iona; tu te vei numi Chifa [Chefa] (ce se tâlcuieşte: Petru)" (Ioan 1, 42; subl. n.). "Şi Eu îţi zic ţie că tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu o vor birui" (Matei 16, 18 ) loc invocat abuziv de catolici pentru fundamentarea "primatului papal". Moştenit din latina populară în forma Chetru (Sânchetru, de la Sanctus Petrus), numele a fost reintrodus ulterior pe filiera greco-slava, formele lui româneşti cele mai răspândite fiind Petru, Patru şi Petre (diminutive: Petruţ, Pătruţ, Petruş, Pătrus, Petrică, Petrişor etc.), cu femininul Petra (diminutive: Petruţa, Pătruţa, Petrică s.a.). Numele mic Petru stă la originea multor nume de familie (dintre care unele au fost iniţial tot nume de botez: Petrea, Petrache, Pătraşcu etc.). Petroniu şi Petronela (nume rare la noi, cu caracter neologic şi livresc) n-au legătură etimologică cu numele grecesc al apostolului, ci provin din vechiul nume latin Petronius (de la petro, "berbec").
*
Sfântul Apostol Pavel, "Apostolul neamurilor", s-a născut într-o familie de evrei descendentă din tribul lui Beniamin, în Tarsul Ciliciei, probabil în primii ani ai erei creştine, primind numele de Saul. A fost crescut şi educat în tradiţia fariseică, se pare, la Ierusalim, desăvârşindu-şi educaţia sub îndrumarea vestitului rabin Gamaliei. În zelul său faţă de religia părinţilor săi, Saul devine persecutor al creştinilor, văzând în credinţa creştină un duşman de moarte al tradiţiei legaliste iudaice. În drum spre Damasc, unde se îndreptă pentru a-i aresta pe creştinii de acolo şi a-i aduce la Ierusalim spre a fi judecaţi, Saul trăieşte momentul de răscruce care îi va schimba definitiv viaţa. Mântuitorul Iisus Hristos i se arată, învăluit de o lumină strălucitoare, atrăgându-i atenţia că cei persecutaţi nu sunt doar creştinii, ci El însuşi, în această identificare a lui Hristos cu cei care cred în El rezidă temeiul învăţăturii pauline despre Biserică, înţeleasă ca Trup mistic al lui Hristos. Este botezat de Anania, episcopul Damascului, schimbându-i-se numele din Saul în Pavel. După o perioadă de trei ani în Arabia, merge în Antiohia Siriei, de unde întreprinde cele trei călătorii misionare - în Cipru, Asia Mică, Pamfilia, Frigia, Galatia, Macedonia, Tesalia şi Ahaia (Grecia) - după care urmează captivitatea sa din Cezareea şi Roma din anii 61-63. A fost martirizat în timpul împăratului Nero prin decapitare, ca cetăţean roman, în acelaşi timp cu Petru.
*
Pavel este forma romanească a lui Paul (lat. Paullus, explicat prin adjectivul paullus, "mic"), încetăţenită sub influenţa greco-slavă. La noi, formele cele mai răspândite ale numelui au fost Pavel, Paval, Pavlu, Pavle (ultimele trei ieşite azi din uz), cu diminutive ca Pavelică, Pavalas, Pavu etc. (pentru femei: Pavelina, Paulina, Polina, cu diminutive rare ca Paulica, Pauliţa, Pavelică, Paveliţa, Pavăluţă, Paveluţă etc.). Paul (pronunţat uneori Pol şi diminutivat mai ales Paulica) şi Paula sunt forme neologice, ajunse la noi sub influenţa occidentală, mai ales catolică. La fel şi Paulin (care apare însă mult mai rar) şi chiar Paulină (deşi acesta din urma are şi unele precedente locale). Ca şi numele Petru, Pavel/Paul stă la bază multor nume de familie (Pavelescu, Pavlovici, Paulescu, Paulian etc., etc.).
