O importanţă deosebită în modul de viaţă a fiecărui creştin, o are mersul la biserică. Credinţa în Dumnezeu şi participarea la sfintele slujbe, mai ales la Sfânta Liturghie, constituie pentru fiecare creştin, două relaţii nedespărţite. Creştinul adevărat nu poate să trăiască fără Sfânta Liturghie.

Duminică de duminică, sărbătoare de sărbătoare, acesta lasă grijile lumeşti şi merge să se întâlnească cu Creatorul său, cerând de la Acesta ajutor, rugându-L totodată să-l păzească de viclenia diavolului.

Mersul regulat la biserică nu constituie pentru credincios un simplu obicei, o simplă obligaţie sau o scăpare din viaţa sufocantă de zi cu zi, ci dimpotrivă, el reprezintă o nevoie esenţială, adică nevoia de a trăi viaţa cea adevărată, de a gusta din bunătăţile necesare sufletului, de a primi binecuvântare şi totodată de a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru toate darurile Sale.

 

Lăsăm grijile afară

Observăm cum în ziua de astăzi majoritatea credincioşilor vin la biserică pentru a-şi găsi liniştea sufletească, dar şi pe cea trupească. Însă odată ce intră în Sfântul Lăcaş, mintea le este cuprinsă de grijile lumeşti şi astfel nu îşi pot găsi şi atinge scopul pentru care au venit.

Părinţii bisericii îndeamnă ca atunci când intrăm în Biserică să lăsăm grijile noastre afară, la uşa bisericii, intrând înăuntru cu mintea, gândul şi inima la Dumnezeu, pentru ca Acesta să poată pătrunde în suflet, să-l lumineze, dăruindu-i pacea duhovnicească.

Biserica este temelie şi şcoală a vieţii duhovniceşti. Înăuntru se găseşte veselia celor amărâţi, alinarea celor chinuiţi şi odihna celor osteniţi. Aceste bunătăţi le făgăduieşte Mântuitorul celor ce-l iubesc pe El. Însă din ce în ce mai mulţi creştini ocolesc biserica, alegând să-şi petreacă timpul în alt mod.

Dumnezeu a lăsat ziua a şaptea pentru odihnă, poruncindu-i omului ca în această zi să se odihnească şi să-L laude pe Dumnezeu care l-a creat. Însuşi numele de "Duminică" prin traducere din limba latină înseamnă "Ziua Domnului". Dacă vom reuşi să-i acordăm lui Dumnezeu din aceasta zi, măcar două ore, pentru că atât durează Sfânta Liturghie, vom dobândi de la El binecuvântare sufleteasca şi trupească pentru toată săptămâna.

 

Rugăciunea cea curată

De foarte multe ori venim la biserică să ne rugăm pentru cei dragi, să dobândim ajutor sau să-i mulţumim pentru bunătăţi-le care ni le-a oferit.

Însă, oare rugăciunea noastră pe care o închinăm lui Dumnezeu şi sfinţilor este ea oare curată? Să încercăm să ne limpezim mintea de lucrurile lumeşti atunci când ne rugăm. Să nu mai repetam mecanic câteva rugăciuni. Buzele se mişcă însă inima nu aude, rostim rugăciunea cu gura însă mintea ne zboară la dobânzi, contracte, afaceri, clădiri, întâlniri cu prietenii. Dacă tu nu poţi să-ţi asculţi rugăciunea, cum oare poate Dumnezeu să o asculte? De aceea măcar atunci când ne rugăm, fie că suntem în biserică, fie că suntem acasă să lăsăm deoparte grijile noastre şi să înălţăm rugăciune împreună cu Serafimii cei cu câte şapte aripi care stau împrejurul Tronului lui Dumnezeu şi Îi aduc acestuia cântări de laudă.

 

Ce îmbrăcăm la biserică

O altă problemă cu care ne confruntăm fiecare dintre noi o reprezintă îmbrăcămintea pe care o purtăm atunci când venim la biserică. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: "Vreau deci ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără de mânie şi fără şovăire. Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă de sfială si din cuminţenie, nu din păr împletit si din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ, ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu." (I Timotei II,8-10)

Ea nu trebuie sa fie o îmbrăcăminte provocatoare care să atragă toate privirile, ci una decentă, o ţinută de adevărată întâlnire cu Dumnezeu. Iubirea, smerenia, înţelepciunea, smerita cugetare sunt lucrurile cu care trebuie sa ne împodobim sufletul la întâlnirea cu Dumnezeu. Ele sunt mai de preţ decât tot aurul din lume. Acestea ar trebui să facă parte din garderoba sufletului nostru, atunci când mergem la biserică şi nu ura invidia şi vorbirea de rău.

Daca vom reuşi să facem acestea, cu adevărat ne vom face bineplăcuţi înaintea lui Dumnezeu, iar acesta ne va ajuta si ne va povăţui paşii în orice lucru pe care îl facem.

Autor: Sevastre Doru

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Scopul mersului la biserică pentru creştini.

Comentarii