Ispas ar fi personajul mitic care se pare ar fi asistat la Înălţarea Domnului şi la ridicarea sufletelor morţilor la Domnul.
Din ziua de Paşti şi până în ziua de Ispas, oamenii salută spunând Hristos a înviat! şi li se răspunde cu Adevărat c-a înviat!, iar în ziua Înălţării Domnului se salută cu Hristos s-a înălţat! şi se răspunde cu Adevărat că s-a înălţat!. După ziua de Ispas încep a se saluta obişnuit.
În această zi este Paştele Cailor: Numai în această zi se satură şi caii o dată pe an, şi doar un ceas pentru că aşa au fost blestemaţi de către Maica Domnului:
Fire-aţi cai afurisiţi,
De mine, de Dumnezeu,
Mai tare de fiul meu.
Voi să nu mai aveţi sat
Numa-n ziua de Ispas
Şi-atuncea vreme de-un ceas
(Pop Reteganul-2, f.78)
Obiceiuri:
se poartă foi de nuc la brâu, pentru că şi Hristos şi-a pus când s-a înălţat.
se crede că cine moare de Ispas ajunge în cer
la Ispas se bat cu leuştean vitele, ca să se îngraşe.
se taie păr din vârful cozilor de la vite şi se îngroapă într-un furnicar: "Să dea Dumnezeu să fie atâţia miei şi vitei câte furnici sunt în acest furnicar!"
În ziua de Ispas să nu se dea foc şi sare din casă; foc, pentru că tot anul vei avea huit, vor avea oamenii inima rea în casă ca focul; şi sare nu se dă, pentru că vacile nu vor avea smântâna.
Ce se seamănă după Ispas nu rodeşte
În ziua de Înălţarea Domnului, femeile care au în familie morţi împart azime calde, ceapă verde şi rachiu pentru sufletele morţilor, crezându-se că în acea zi se înalţă sufletele lor la cer şi să aibă merinde de drum.
Femeile împart laptele dulce fiert cu pasat şi la cine dau trebuie să dea şi un buchet de mături de pe câmp.
(Sursa: http://www.traditii.ro)