Omul dacă vrea să nu se chinuiască, trebuie să creadă în acel "Fără Mine nu puteţi face nimic" pe care l-a spus Hristos. Adică să se deznădăjduiască de sine în înţelesul cel bun şi să creadă în puterea lui Dumnezeu. Atunci când cineva se deznădăjduieşte de sine însuşi în înţelesul cel bun, atunci îl află pe Dumnezeu. "Toată nădejdea mea spre Tine o pun". Chiar şi oamenii cei mai duhovniceşti nu îşi au asigurată în această lume pe deplin viaţa lor, de aceea se şi ţin pe ei înşişi mereu în asigurarea lui Dumnezeu, nădăjduiesc în Dumnezeu şi se deznădăjduiesc numai de "eul" lor, deoarece "eul" îi aduce omului toată nefericirea duhovnicească.

 

„Dacă crezi în puterea lui Dumnezeu, te vei face sănătos”

Încrederea în sine este duşmanul nostru cel mai mare şi mai rău, pentru că ne aruncă în aer fără milă şi ne lasă nefericiţi pe drumuri. Când omul are încrederea în sine, se leagă şi nu poate face nimic, sau se luptă singur. Atunci este firesc să fie biruit de vrăjmaş sau să nu reuşească şi astfel să i se zdrobească "eul" său. Bunul Dumnezeu de multe ori iconomiseşte foarte înţelept ca să vedem şi intervenţia Sa dumnezeiască şi nereuşita ce am suferit-o prin încrederea noastră în sine. Atunci când cineva urmăreşte şi cercetează fiecare eveniment ce se petrece în viaţa sa dobândeşte experienţa, ia aminte şi astfel sporeşte.

Hristos cerea mai întâi credinţa în puterea lui Dumnezeu şi apoi făcea minunea: "Dacă crezi în puterea lui Dumnezeu, te vei face sănătos" - spunea. Nu precum spun astăzi unii, în mod greşit: "Omul are puteri şi dacă crede în puterile lui, le poate face pe toate. Nu spune şi Evanghelia: "Să crezi"? Prin urmare suntem de acord". Da, Hristos spunea: "Crezi?", dar înţelegea: "Crezi în Dumnezeu? Crezi că Dumnezeu poate?" Cerea asigurarea omului că are credinţa în Dumnezeu şi atunci ajuta. Nicăieri nu spune Evanghelia să cred în egoismul meu, ci să cred în Dumnezeu, căci Dumnezeu mă poate ajuta, mă poate vindeca. Aceştia însă le iau anapoda şi spun: "Omul are puteri şi trebuie să creadă în el însuşi". A crede cineva în el însuşi are sau egoism, sau demonism.

 

Oamenii fac anumite lucruri pentru că ei cred că le pot face?

În spatele acestui aranjament egoist se ascunde lucrarea diavolului. Unii ca aceştia încurcă pe "crezi?" ce l-a spus Hristos, cu "crezul" lor. De aici porneşte toată această demonizare ce există în lume. După aceea îţi spun: "Să nu respecţi nici pe cel mare, nici pe cel mic ca să dobândeşti personalitate". De aceea auzi nişte lozinci: "Calcă-i, zdrobeşte-i ca să reuşeşti". Respectul este considerat ceva retrograd şi diavolul triumfă. Chiar şi un copil de ar vorbi puţin cu obrăznicie părinţilor, sau celor mari şi pe el îl părăseşte harul lui Dumnezeu şi primeşte înrăuriri diavoleşti, cu atât mai mult dacă îşi face omul din acest fel de comportament "tipicul" său.

 

Cum este atunci când cineva spune că el crede în Dumnezeu, dar nu crede că Dumnezeu ne păzeşte?

Atunci se face pe sine dumnezeu. Cum crede el oare în Dumnezeu?

Îşi face în fiecare dimineaţă semnul Crucii etc.

Însă astfel unul ca acesta spune: "Cred în Dumnezeu, dar Dumnezeu ne-a dat minte ca să putem face orice vrem". Sau: "Sunt dumnezeu. Nu spune Scriptura: "Dumnezei sunteţi şi fii ai Celui Prea Înalt toţi"? nu se gândeşte că pentru a fi cineva dumnezeu după har, trebuie să aibă harul lui Dumnezeu. Însă el numai cu mintea lui se socoate pe sine dumnezeu. Altceva este ca cineva să aibă harul lui Dumnezeu şi să se facă dumnezeu după har, şi altceva e să se autoproclame pe sine dumnezeu. Aici este încurcătura: făcându-se astfel pe sine dumnezeu, în cele din urmă ajunge să fie ateu (fără Dumnezeu).

(Cuviosul Paisie Aghioratul)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului „Fără Mine nu puteţi face nimic”.

Comentarii