Dintre toate vieţuitoarele existente pe pământ, OMUL este "COROANA CREAŢIEI" lui Dumnezeu, este de fapt, o plăsmuire a iubirii lui Dumnezeu sau, mai simplu spus, este legătura dintre Dumnezeu şi pământ, este un "microcosmos în macrocosmos", după cuvântul Sfântului Ioan Damaschin. După cum bine se poate vedea, singur omul a fost făcut "după chipul şi asemănarea" Ziditorului - Dumnezeu (Facerea 1;26), ca să privească spre El şi să-L iubească. Dintre toate vieţuitoarele, singur omul are poziţie verticală şi de fapt, omul (antropos) ne arată acest lucru (ana=în sus, tropeo=stare) şi în acest sens amintim cuvintele Fericitului Augustin: "Uită-te în stânga şi în dreapta, dar mai uită-te şi în sus !".

Noi, oamenii, ne naştem pe acest pământ şi S-AR PĂREA CĂ NU ŞTIM de unde venim şi încotro mergem după moartea noastră, aşa după cum ar rezulta şi din următoarele versuri pe care le-am citit pe o cruce, într-un cimitir:

„CINE EŞTI, DE UNDE VII?
POŢI TU, OMULE, SĂ ŞTII?
UNDE MERGI, CE SOARTĂ AI?
POŢI TU SEAMA SĂ ÎŢI DAI?

TU EŞTI MARE, TU EŞTI MIC,
TU ESTI TOT, TU ESTI NIMIC,
TU EŞTI RĂU, DAR EŞTI ŞI BUN,
TU-NŢELEPT ŞI TU NEBUN”.

Şi într-adevăr, pe pământ suntem străini şi călători, în lacrimi ne naştem şi, după porţia de viaţă care ne-a fost dată de Dumnezeu, tot în lacrimi murim. Cel mai important lucru este acela de a şti de unde venim şi încotro mergem, căci altfel suntem ca o corabie fără cârmaci.

Viaţa pe acest pământ se prezintă - după cum ne mărturisesc Sfinţii Părinţi, asemenea unei punţi peste un fluviu uriaş. PUNTEA ACEASTA A FOST FĂCUTĂ SĂ NE AJUTE SĂ TRAVERSĂM FLUVIUL ŞI NICIDECUM SĂ NE FACEM CASA PE EA, adică să ne instalăm confortabil, uitând că, de fapt, noi trebuie să mergem mai departe. Cu alte cuvinte, pe punte vom rămâne puţin timp şi trebuie să privim mereu tărâmul minunat de dincolo de ea, unde trebuie să ajungem şi unde este patria noastră definitivă. Aceasta este nenorocirea, căci milioane de oameni care trăiesc astăzi, nu sunt capabili să vadă, să creadă că dincolo de această viată, există o lume în care vom intra si în care vom trăi veşnic. Deci, există foarte mulţi oameni care stăruie în a crede că viaţa este un scop în sine.

Naşterea şi moartea

Viaţa noastră se înscrie deci între LEAGĂN ŞI MORMÂNT, fiind jalonată de aceste două mari necunoscute, NAŞTEREA ŞI MOARTEA. Amândouă se petrec fără voia noastră, pentru că nu am fost întrebaţi, nici dacă vrem să ne naştem şi nu vom fi întrebaţi, nici dacă vrem să murim. Hotărârea o ia ALTCINEVA! Ieri am fost embrion, mâine vom fi ţărână. De fapt, viaţa pământească a oricărui om se compune dintr-o serie de scopuri omeneşti provizorii, puse cap la cap. Unele sunt pe termen lung, altele pe termen scurt şi cei mai mulţi dintre oameni se lasă înşelaţi de idealuri mărunte, scopuri nesemnificative.

Dacă privim în jurul nostru, vedem oameni care consideră că scopul vieţii lor este CREŞTEREA ŞI EDUCAREA COPIILOR. Creşterea şi educarea copiilor nu este un scop în sine, ci o îndatorire sfântă a părinţilor. BEŢIVII consideră că scopul vieţii lor este băutura, dar se înşeală, şi dracul beţiei îi duce în întuneric. HOŢII fură zi şi noapte. Dar şi ei merg în întuneric, şi dracul furtului râde de ei.

LACOMII trăiesc să se îmbogăţească, dar şi de aceştia râde un alt drac, al lăcomiei, şi-i duce tot în iad. DESFRÂNAŢII sunt păcăliţi de un drac foarte aprig, acela al curviei şi sunt şi ei înşelaţi, când consideră că scopul vieţii lor este desfrânarea trupească sau, cum se spune modern, sexul. Se ştie că Dumnezeu a binecuvântat, a consfinţit căsătoria când a zis: "Creşteţi şi înmulţiţi-vă" (Facerea 1;28), dar El ne-a poruncit aceasta pentru perpetuarea neamului omenesc şi nicidecum ca scop în sine, cum cred unii oameni.

Mântuirea

Părerile cu privire la scopul vieţii sunt foarte diversificate: Nicolae Iorga spunea aşa: "Taina existenţei umane nu constă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăim". Bine şi frumos spus, dar nu ne descoperă totuşi sensul vieţii. Mircea Eliade în "Istoria ideilor şi credinţelor religioase" spune: "A fi om, sau mai degrabă a deveni om, înseamnă în primul rând, a fi religios". Dar nici el nu ne descoperă sensul vieţii. Mihai Eminescu, marele nostru poet, spunea: "Ne naştem spre a muri şi murim spre a ne naşte". Dar cel care defineşte scopul existenţei umane este un sfânt, Sfântul Serafim de Sarov, care zice: "SCOPUL VIEŢII NOASTRE CREŞTINEŞTI ESTE MÂNTUIREA!"

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cine eşti, de unde vii?.

Comentarii