Minunile adevărate se deosebesc de cele mincinoase prin mai multe condiţii din care însemnăm:

- Să fie vrednice de numele lui Dumnezeu şi mai ales să fie cuprinse în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie;

- Să nu se tăgăduiască unele pe altele sau să se opună unele altora;

- Să nu contrazică Sfânta Scriptură sau Sfânta Tradiţie;

- Să urmărească mântuirea sufletelor omeneşti;

- Să aducă folos şi spor vieţii sufleteşti;

- Săvârşitorul minunii să grăiască numai adevărul, să ducă o viaţă fără pată şi să nu urmărească interese personale sau scopuri egoiste;

- Să îndrepte viaţa celor ce văd minunea;

- Să poarte în ele siguranţa şi puterea Duhului lui Dumnezeu;

- Să dovedească lucrarea proniei dumnezeieşti. (Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă, M-rea Neamţ, 1965, p. 14-15)

Ce sunt vedeniile? Vedeniile sunt arătări pricepute de ochii minţii, fie în stare de funcţionare normală a organismului, fie în somn complet sau pe jumătate, fie în extaz.

Cum se cunosc adevăratele vedenii? Vedeniile care lasă în suflet linişte, pace, umilinţă şi dragoste multă pentru Dumnezeu şi oameni pot fi considerate bune, după ce s-au verificat, precum cea de pe drumul Emausului: „Au nu era inima noastră arzând întru noi?Pravila Bisericească, 1940, p. 319-321). (Luca 24, 32) (Ierom. Nicodim Sachelarie,

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului După ce se cunosc adevăratele minuni?.

Comentarii