Când cocoşul vesteşte miezul nopţii, spre Ajun, gospodinele se scoală ca să moaie turtele. Clitul de turte se scoboară de la locul de unde fusese pus ca să se usuce şi să fie ferit de ochii şi mâinile copiilor, se iau câte 3 - 4 turte, se rup în două ori în patru bucăţi şi se moaie într-o apă călduţă în care s-a topit zahăr şi apoi se aşează pe fundul unei farfurii. Peste acest strat de turte se presăra zahăr pisat, amestecat cu miez de nucă, asemenea pisat, sau numai jolfa, julfa, jofa sau juflă de sămânţă de cânepă.

Unele gospodine îndulcesc apa cu miere. Pe la târg sau chiar şi prin sate, fruntaşii adaugă şi apa de flori, migdale şi alte "bunătăţi" frumos mirositoare.

Peste acest strat se pune un alt rând de turte muiate, şi iarăşi julfa sau miezul de nucă, şi astfel se urmează până se umple blidul, peste care se presară zahărul sau miezul de nuca; alteori, turtele se ung cu miere, căci deasupra nu se pune niciodată julfa.

Masa „din casa mare”.

Gospodinele care, din pricina nevoii, nu au turte, taie felii de pâine de târg şi le îndulcesc în apă cu zahăr, punându-le apoi pe farfurii în locul turtelor, căci ajun fără turte sau "turte-rupte" n-ar sta frumos pentru cinstea casei.

Când lucrul acesta este isprăvit, femeia merge în "casa cea mare" sau în "casa de dincolo", -odaia care este păstrată curată, - aşează pe masa de sub icoana cea mai frumoasă faţă de masa pe care o are, iar pe mijlocul ei pune o sticlă de vin roşu, prohir, iar la lipsa alb. La dreapta sticlei pune o farfurie cu turte, iar în cealaltă parte o farfurie, jumătate cu bob făcălit sau făcăluit, - sleit, după cum se spune prin Muntenia, - cu ceapa prăjită pe deasupra, iar cealaltă jumătate este plină cu perje fierte. În cele patru cornuri sau colţuri ale mesei se aşează câte un colac, iar în lipsă, câte un sfert de pâine. Între colacii din dreapta se pune câte un fuior de cânepă, bine periat, zicând unii că acesta este barba lui Moş-Crăciun; adevărat, e un mic plocon preotului; prin alte părţi, "fuiorul popii" se dă de obicei în ajunul  Bobotezei.

De prin ţară adunate...

Prin jud. Neamţ, gospodinele pregătesc, pentru masa preotului, borş, plachie cu righi - hribi, hrighi, - găluşte, salată de măsline cu oţet şi ceapă, pere fierte, tocmagi cu zahăr, grâu îndulcit cu miere.

Prin jud. Suceava, se pun pe masă cele mai bune bucate de sec. "Nimeni n-are voie să descopere masa până nu intră preotul pe uşă. Tot aşa n-are dreptul să guste din masă, căci se crede că unul care ar face acest lucru, ar face bube. Preotul cântă şi apoi stă pe laiţă după ce blagosloveşte întreaga masă. Ia şi gustă din fie­care fel de mâncare. Bărbatul destupă sticla cu vin şi cinsteşte pe preot. Preotul face urările cuvenite în legătură cu venirea sărbătorilor. De-i glumeţ, mai spune câte o glumă; gustă din bucatele de pe masă şi cei ai casei, şi ceea ce le-a rămas, dau şi la alţi megieşi, ca Dumnezeu să primească". În acest timp, afară arde căţuia cu tămâie.

Prin Bucovina se pune pe masa grâu fiert, crezându-se că datina a rămas de când Maica Domnului şi cu Iisus Hristos au bine­cuvântat grâul semănătorului ce le-a arătat drumul spre Egipt când Jidovii lui Irod căutau prunci:                   

De doi ani şi mai in jos, / Ca s-omoare pe Hristos. Fetele pun repede sub prag câte o spelcă, - ac de păr, - ca să treacă preotul peste dânsa. După ce va trece, fata va lua-o şi va pune-o în cap, va dormi noaptea cu dânsa şi astfel îşi va visa vii­torul soţ.

Se mănâncă după ce preotul sfinţeşte alimentele.

După ce iese preotul şi cârdul de copii din casă, gospodinele mătură numai decât casa, ca să fie ferită de purici peste vară. Unele femei pun câteva grăunţe sub aşternutul unui pat, unde va şedea preotul, ca să-i stea cloştile pe oua. Preoţii ştiu acest lucru, stau puţin pe pat, căci dacă nu stau, femeile îi pândesc pe furiş şi-i petrec afară cu cociorva pe la spate, aşezându-se apoi dânsele pe locul unde trebuia să şadă preoţii.

La românii de pe lângă Suceava şi prin unele părţi din Mol­dova, nu se face cina de seară ca în părţile Cernăuţilor, ci atunci se mănâncă, la venirea preotului. După ce a venit şi a blagoslovit masa, cei din casă se aşează la masă .

Prin Bucovina, unele femei îşi învaţă copiii să zică atunci când aud pe preot cântând în casă, de câte trei ori: "găinile se ouă",  cu credinţa că astfel găinile se vor oua în şir tot anul.

Prin Ardeal, precum de pildă în Tomnatec, femeile ţipă, - aruncă, - foc cu cenuşă după preot, ca să nu-i mănânce purecii peste vară.

Îndată după plecarea preotului, gazda, dând ceva turte celor din casă, pleacă prin vecini cu alte turte şi bucate, spre a le da de pomană, pentru sufletul morţilor, pentru sănătatea celor vii şi pen­tru rodul câmpului. (Tudor Pamfile)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Sfinţirea Mesei de Ajun.

Comentarii