O grijă de seamă a gospodinelor, în preajma Crăciunului, este făcutul turtelor şi al colacilor pentru ziua de ajun.

Turtele se fac din făină de grâu "cernută cu sita cea deasă". Făina se cumpără din târg, ori o are gospodina măcinată din grâul său, la moara satului. Făina se moaie în apă călduţă şi se amestecă cu puţină sare. Aluatul - numit prin părţile jud. Tecuciu mai ales pane - nu se dospeşte.

Din aluatul bine frământat, se rup bucăţele, una câte una, se frământă din nou şi apoi se întinde, - se lăţeşte, se turteşte, - cu sucitorul sau ciucitorul, un băţ rotund şi neted, cu care, apăsând cu încetul peste aluat, întinde şi subţiază prefăcându-l într-o foaie ro­tundă, mare cât o farfurie sau mai mare încă.

După ce foaia sau turta s-a subţiat în de-ajuns se ia binişor, ca să nu se rupă şi se pune pe plită, - tuciul sobei de tinichea, pe o tablă, - tinichea, - aşezată pe jăratec sau pe fierul plugului pus asemenea în foc, ca să se coacă turta. De pe turtă încep să se ridice un fel de beşici cari îndată se rumenesc sau se ard, lucru care face ca turtele să aibă un gust plăcut. După ce foaia de turtă s-a rumenit pe o parte, se întoarce şi pe cealaltă, ca să se coacă. În urmă, turtele se pun clit, adică una peste alta, pe sobă sau pe po­liţă, ca să se usuce pe deplin.

Întâia turtă pe care gospodina o face se numeşte turta-vacii. Ea se coace tocmai la Bobotează, când se dă vacii odată cu tărâţele ca s-o mănânce, având gospodina credinţa că în chipul acesta vaca sa va fi lăptoasă.

Colăcei pentru colindători

Turtele se mai numesc şi scutecele sau pelincile, - pelincuţele Domnului, - închipuind, după credinţa poporului, pe cele ce au slujit la naşterea pruncului  Hristos.

Colacii se pregătesc fie pentru colindători, numindu-se prin unele părţi şi colindate, fie pentru masa ajunului, fie pentru pomenirea morţilor. După ce pâinea pentru colaci se plămădeşte, - în anii din urmă numai cu plămada făcută din drojdii de vin, numită şi drojdii, - după ce se frământă şi se lasă ca să răsară, adică să înceapă a creşte, obişnuit pe cuptor la căldură, învelind covata cu blăni, după ce pâinea se fereşte ca nu cumva frigul să o „dea-napoi” din crescut, se frământă din nou pe masă, şi cu mâinile, rupându-se bucăţi-bucăţi, se preface în viţe groase ca degetul, din cari se împletesc covrigii, - cei dintr-o singura viţă, - colăceii din două viţe şi colacii, din două viţe împletite şi încunjurate cu o altă viţă.

În mod obişnuit covrigii se vor da colindătorilor mărunţi, cu colăceii se vor răsplăti colindătorii cei mai mulţi, iar colacii se vor da flăcăilor, colindătorilor neamuri, vor împodobi masa de ajun şi se vor da de pomană.

Gospodinele nevoiaşe, după cum vom vedea, vor înlocui atât turtele cât şi colacii, prin felii sau bucăţi de pâine din târg.  Prin Bucovina, se fac colaci "rotunzi ca soarele şi ca luna".

Credinţe şi datini

Aluatul, din care cu nici un chip nu se împrumută, este dos­pit ca să se ouă gâinile şi să fie sănătoase peste vară, iar vitele să se plodească, adică să fete. Unele gospodine se feresc chiar de veci­nele lor cari vin într-adins ca să poată ciupi câteva firimituri de aluat, ca să ia sporul şi mana vacilor de la acea casă. Dacă o femeie poate lua aluat dospit de la trei case, dacă dintr-însul face o pâine şi dacă o mănâncă apoi cu toţi ai casei sale, fără să piardă o firimitură măcar din acea pâine, se crede că acea femeie va avea cloşte multe, cari vor cloci bine şi vor scoate pui mulţi, de cari uliul nu se va putea atinge.

Dacă se păstrează acest aluat pentru mai târziu, el se poate folosi pentru tămăduirea vitelor bolnave de deochiu.

Colacul „Creciun”

Prin Bucovina, femeile fac un „Creciun”, un colac în chip de 8, care se păstrează până primăvara, când se afumă şi se tămâie boii şi plugul înaintea pornitului la arat. Acest „creciun” se pune atunci în bârsa plugului şi când plugarii ajung la ţarină îl mănâncă.

După ce pâinea se dă în cuptor, femeile pun un cărbune stins deasupra jăratecului. Dacă acest cărbune se aprinde îndată, se crede că peste vară popuşoii vor fi buni, şi anume vor rodi bine cei semănaţi mai în frunte, adică mai timpuriu; dacă se va aprinde mai târziu, vor fi buni popuşoii semănaţi mai la urmă; tot astfel se ju­decă şi pentru cei mijlocii.

În sfârşit, alte gospodine, după ce dau pâinea în cuptor, noaptea, până a nu răsări soarele, merg în gradină cu lopata ridicată şi strigă: „Cum e cuptorul şi lopata plină de pâine, aşa să fie copacii, - pomii, - plini de poame”. (Tudor Pamfile)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Obiceiuri de Crăciun - turte şi colaci.

Comentarii