TOYOTA - Noul Yaris electric hybrid
TOYOTA - Noul Yaris electric hybrid
TOYOTA - Noul Yaris electric hybrid
 
vineri, 9 nov 2007 - Anul XII, nr. 265 (3639)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,9263 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,0599 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Shopping City Suceava
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   1 imagine |   ø fişiere video

QUO VADIS

“Bucuriile suferinţei”

În clipa cand iei în mână cartea părintelui Dimitrie Bejan, ai luat în mână un cufăr cu paradoxuri. De neacceptat pentru cine nu şi-a contemplat propria viaţă, aşa că prin ochii unui copil neştiutor, neschilodit de paturile lui Procust pe care suntem întinşi de multe ori.

Din toată cartea, poate singura sintagmă care nu conţine un paradox ci este aproape un pleonasm este aceea de preot martir.  poate nici n-ar fi putut sluji - dacă ar fi vorba de o femeie - şi chiar dacă nu e tot una, taina preoţiei si taina mărturisirii lui Hristos cu propria viaţă, au sigur foarte multe în comun. Iar preotul - o ştiu mai bine ei decât noi, nevrednicii, este martir din clipa în care a călcat în biserică cu gândul Doamne, ce mult aş vrea să îţi slujesc Ţie. Comentaţi, împroşcaţi cu vorbe şi pretenţii absurde, prosteşti şi răutăcioase, blamaţi că ba n-au har, ba că de ce-a făcut una sau alta, ba că nu se conformează nu ştiu căror standarde pretins creştine (idei vii preluate din cărţi sfinte dar  mortificate şi împăiate de naivitate răutăcioasă, neînţelegere, rea voinţă şi folosite ca unealtă de schingiure pentru slujitorii Domnului, aleşii şi unşii lui, păstorii noştri), preoţii noştri au acum, poate au avut dintotdeauna, cine ştie, munca de apostolat şi carieră de martir. Martiriul duce la sfinţenie, chiar dacă poate omul acela nu a slujit o Sfântă Liturghie în viaţa lui,

Totuşi, unii dintre ai au crucea muceniciei evidenţă chiar şi pentru orbi. Există dureri şi necazuri adânci pe care le pot înţelege până şi răuvoitorii. Pentru ei - sau poate e bine de zis -pentru noi, pentru răuvoitori, a dat poate Domnul cruci de mucenici unora sau altora. Atât de îndelungată a fost perioada cu durere văzută şi de înţeles a părintelui Dimitrie, încât, până la urmă, viaţa sa, spre deosebire de viaţa noastră, a devenit un covor a cărui ţesătură era ceea ce noi numim în mod curent suferinţa. Şi dacă un covor se ţese la război, în război s-a ţesut şi viaţa părintelui. Lagăre, cadavre, schingiuri, lucruri cumplite, însemnele morţii. Şi primul paradox. Însemnele morţii sunt pentru părintele doar un mediu în care creşte viaţa. Discută despre ele, le pomeneşte fără patimă, ca pe o normalitate a lumii anormale care le-a produs. Nu se dezice, nu condamnă cu patimă, nu lasă măcar întunericul disperării trăite atunci să iasă la suprafaţă. Ca şi cum întunericul acela a murit odată cu clipa lui. Ca şi cum numai clipa ar fi fost a durerii şi întunericului şi odată cu moartea ei a murit şi răul, rămânând doar aurul, strecurat cu strecurătoare mongolă. Preot care are arma - alt paradox Aveaţi dispoziţie să trageţi?Da, aveam armă, acolo era război, părinte, nu joc...Înţeleg eu dar totuşi eraţi cel care slujea Sfânta Liturghie. După Sfintele Canoane preoţii n-au voie.. N-au voie. Acolo aveai voie. O lume bolnavă, în chinuri, în care preoţii trebuie să facă ce nu se face, pentru mântuire şi pentru supravieţuirea neamului şi a credinţei.  Şi eu am mâncat centuri fripte şi tălpi de bocanci. Eram muritori de foame. Au murit cei mai mulţi. Unde este tristeţea părintelui? Cp nu-i nici ascunsă, nici moartă. Poate c-o fi luat-o Domnul la El, s-o poarte, lăsând în inima părintelui Dimitrie   doar un lăstun albastru şi un zâmbet înţelept -  cum cerea Radu Gyr în rugăciunea sa, pentru orişice dezastru şi crepuscul stins în piept. Atei care vor botezaţi, învingători- nemţii- care zic ‘Încă o victorie ca asta şi murim’, misionarism şi slujbe de botez în timp ce băteau tunurile.

Erau ortodocşi toţi ostaşii care-i spovedeaţi şi împărtăşeaţi? Erau toţi români. Poate să fi fost printre ei şi vreun adventist sau de altă credinţă. Dar mergeau la spovedanie căci erau cu moartea în faţă. De orice credinţă ar fi fost, se intorceau către adevăr. Oameni sălbaticiti. Nu răi, sălbăticiţi pentru că nu aveau preoţi deloc.

Şi multe, multe paradoxuri.  

Imaginaţi-vă cum faceam noi Paştele. Când cântă toata puşcăria“HRISTOS A ÎNVIAT!”, miliţienii ne suduiau, stăteau cu parii pe noi, dar noi tot cântăm. Acolo am trăit cel mai intens bucuria Învierii. Acolo şi la Oraniki.

Aceeaşi torţionari care îi aduceau părintelui, în batistă, Sfânta Împărtăşanie. Niciodată nu mi-a lipsit Sfânta Împărtăşanie. Păi nu erau atei? Bă, te băteau, îşi făceau datoria, dar te puteai întelege cu ei. După ce citeşti cartea părintelui Dimitrie începi să-ţi doreşti, aşa, ca un copil care vrea să se facă astronaut, să treci şi tu prin furcile caudine prin care a trecut părintele fiindcă bucuria aceea de care vorbeşte, o ştii, numai aşa poate fi găsită. Prin suferinţă îndelung răbdătoare şi înţeleaptă.

Istorie vie şi multă. Nume contestate, de legionari, de scriitori mari, de teologi şi preoţi minunaţi. Vieţi care s-au întersectat cu a părintelui Dimitrie, clipe de comuniune care vor fi regăsite în veşnicie. Întrebări scurte, la un moment dat, ca şi cum cel care caută cuvânt de învăţătură la părintele şi-ar fi uitat învăţul şi începe să-l interogheze.

Persecuţii veritabile, însingurare, cine poate duce şi cum poate duce aşa ceva?

Care este taina trecerii prin aceste prigoane? Treci foarte uşor când crezi în Dumnezeu.  ...Am suferit la fel de mult ca alţii dar n-am simţit suferinţa... Nu-ţi vine să crezi, dar aşa a fost. Eu am plutit pe deasupra lucrurilor...

TEODORA DRĂGOI,
Fundaţia SFINŢII MARTIRI BRÂNCOVENI

(contact: fundatia_smb_sv@yahoo.com, site: www.fundatiasmbsv.ro

(Cartea „Bucuriile suferinţei” a părintelui Dimitrie Bejan se găseşte la librăria „Sf. Voievod Ştefan cel Mare” din Areni)
În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului “Bucuriile suferinţei”.
 Vizualizări articol: 585 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 0.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
“Bucuriile suferinţei”0.05

Facos Suceava
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei