"

Există în România de azi, printre ortodocşii noştri, tendinţa de a demoniza mass-media. Mă întreb sincer ce câştigăm prin atitudinea aceasta, în condiţiile în care noi întârziem să venim cu alternativa? Este foarte adevărat că mass-media zilelor noastre a abdicat de la rolul educativ şi că promovează nonşalant desfrâul, muzica deşănţată, divertismentul "estival" scabros şi lasciv, astrologia, vrăjitoria, teorii aparent ştiinţifice despre lume şi viaţă, fenomenele U.F.O. şi paranormale, sincretismul religios şi, mai nou, învăţătura cultelor neoprotestante.

 

"Asta cere publicul"

 

Azi prostul gust şi vulgaritatea au devenit, din păcate, sinonime cu libertatea de expresie! "Asta cere publicul" se spune deseori, însă, fără doar şi poate, gusturile se şi educa. Dar să nu dăm vina pe comunicarea mediatică în sine, ea este, după cum îi spune şi originea, un "mijloc", un... simplu mijloc. Cei ce alegem suntem noi, cei ce citim ziare, cei ce ascultăm radioul, cei ce privim la televizor.

Putem lupta, spre exemplu, împotriva unei aşa mari invenţii cum este televiziunea? E rău televizorul? El e doar un mijloc... Noi, cei ce alegem, alegem bine sau rău. În acelaşi duh, am putea spune că şi descoperirea hârtiei sau a tiparul sunt lucruri rele, căci se tipăresc puţine cărţi bune şi mult prea multe cărţi proaste. N-ar fi mai bine să-i învăţăm pe creştinii noştri să aibă discernământ, să aleagă ce-i bun de acolo "aşa cum albina culege nectarul din florile bune"?

Părintele Teofil de la Sâmbăta de Sus, în stilul său hâtru, spunea că, dacă televizorul nu-i stricat, este bun. Şi Părinţii Bisericii spuneau în acelaşi duh că nu vinul e rău, ci beţia, nu femeia e rea, ci curvia etc.

 

„Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ”

 

Biserica se adresează prin excelenţă tuturor fiilor ei, nu doar unor enclave care detestă societatea deschisă şi demonizează mass-media.... Biserica nu ne îndeamnă să ieşim din societatea civilă, să întoarcem spatele lumii... Trebuie să trăim în lume, ca şi cum nu am face parte din ea în sensul pe care Sfântul Pavel, prin excelenţă deschis către lume, îl prezintă în Epistole când spune: Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va sa fie (Evrei 13, 14). Acelaşi neînfricat Apostol afirma: Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde se află Hristos, şezând de-a dreapta lui Dumnezeu; Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ (Coloseni 3, 1-2). Cum se face că tocmai autorul acestor versete, Sfântul Pavel, este prin excelenţă un om al comuniunii şi comunicării, un om al lumii? Fără doar şi poate, cine trăieşte în cetate şi întoarce spatele lumii reale, cine rămâne indiferent sau impasibil faţă de cele ce se întâmplă în lume, trădează puţina iubire faţă de oameni (excepţie făcând monahii care au părăsit lumea nu pentru că au detestat-o, ci chiar din dragoste pentru ea; mulţi cred, pe bună dreptate, că pentru rugăciunile lor Dumnezeu mai ţine lumea). De aceea, cred că se cuvine să ne călăuzim după Sfântul Pavel, căci el mărturisea cu dragoste Evanghelia pe pământ şi inima îi era permanent la Cer.

 

„Mass-media este Evanghelia zilelor noastre”

 

Este adevărat, după cum afirma şi Danion Vasile, că "mass-media este Evanghelia zilelor noastre; este lumina după care se călăuzesc masele de oameni care aşteaptă vestea cea bună a fericirii pământeşti". E o realitate. Totul se învârte azi în jurul comunicării mediatice. Ea e o forţă ce nu ar trebui să o mai neglijăm, ea formează, ea creşte tinerii de azi. Nu câştigăm nimic dacă o demonizăm. Dacă ochii şi urechile a milioane de români sunt îndreptaţi spre presă, radio şi televiziune este şi datoria noastră, a celor ce mărturisim după putere Cuvântul Mântuitorului, de a veni şi pe acest drum în întâmpinarea acestora mici pentru care Hristos a murit. Bineînţeles că Evanghelia trebuie să fie vestită pe calea tradiţională a pastoraţiei; predica se ţine de la amvon, catehizarea se face în biserică şi la orele de religie, dar nu ne mai putem îngădui să ignorăm acest mijloc prin care Cuvântul lui Hristos poate ajunge la oamenii ce-si spun: "nu le am p-astea cu Biserica"...

 

„Îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”

 

Despre moralitatea presei s-a vorbit nu o dată. De aceea, Teodor Baconsky afirma că a scrie un simplu articol despre cele sfinte într-o gazetă mediocră, suburbană, e ca şi cum ai transforma în capelă una din dependinţele unui bordel. E un mare risc? Da, se pare că este... Dar există şi posibilitatea ca, printr-o lucrare susţinută, bordelul să se transforme, cu mila lui Dumnezeu, într-un aşezământ de binefacere.

Biserica noastră vie şi dinamică îşi poate asuma acest lucru. Capul ei, Hristos ne spune: „Îndrăzniţi. Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33)."

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Pentru o presă ortodoxă.

Comentarii