A trăi în ascultare înseamnă să vă faceţi inima mai sensibilă la orice schimbare duhovnicească din viaţa voastră.
Puţin contează dacă părerea părintelui nostru duhovnic este imperfectă. În măsura în care sînt împlinite poruncile în ascultare şi credinţa în Hristos, Dumnezeu va îndrepta faptele noastre.
Ceea ce părea fals se va adeveri. În schimb, ceea ce părea desăvârşit după judecata noastră, nu va fi, adesea, decât reflexul voinţei noastre păcătoase, şi Dumnezeu nu va mai fi cu noi.

Calea cea mai simplă este să ascultăm şi nu să poruncim. Este războiul cel mai cumplit împotriva patimilor.

Pentru a înţelege taina mântuirii în Hristos trebuie să mergem pe calea ascultării. Şi să o facem cu multă atenţie. În măsura în care concepţia sa este dreaptă, omul poate avea o inspiraţie foarte înaltă făcând lucrul cel mai simplu, cum ar fi, de exemplu, la bucătărie. În schimb, fără ascultare, fie el patriarh, episcop sau preot, se poate pierde.

Purtăm în noi păcatul originar, acest venin al primei ispitiri a lui Adam în rai: Veţi fi ca Dumnezeu, dar ascultarea ne poate elibera de păcat.

Totul depinde de relaţia noastră cu Dumnezeu. Dacă avem încredere în purtarea Sa de grijă, vom avea curajul să împlinim cuvântul părintelui nostru duhovnic. Logica proprie vieţii de fiecare zi şi raţiunii noastre nu este suficientă. Dumnezeu îl părăseşte pe acela care are prea multă încredere în propria sa inteligenţă. Puţin contează dacă spune cineva un cuvânt împotriva noastră, dacă un sfat este împotriva bunului-simţ; dacă suntem gata să ne urmăm duhovnicul şi dacă avem încredere în el, Dumnezeu sfârşeşte întotdeauna prin a rândui lucrurile într-un sens pozitiv. Taina ascultării este una din realităţile cele mai serioase pe drumul mântuirii.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului A trăi în ascultare.

Comentarii