Am început când încă era zi şi am terminat când încă e noapte. M-am gândit în timpul privegherii - şi de aceea am făcut semn ca fetele să spună "Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii..." - că femeia nu este superioară bărbatului, nici inferioară lui şi, cu atât mai puţin, egală lui. Dovada, Sfânta Cuvioasă Parascheva de astăzi, cea pe care nu am însoţit-o nici laolaltă cu sfinţii bărbaţi (fiindcă e o femeie ce se pustnicea asemenea lor), nici n-o putem socoti inferioară nici unui bărbat (pentru că se află superioară multora dintre ei) şi nici superioară vreunui sfânt (pentru că între sfinţi nu există piticisme şi micisme, măriri şi supra-venerări). Vedeţi frăţiile voastre, taina Cuvioasei Parascheva de astăzi este taina tuturor femeilor lumii, care atunci când nu pot naşte şi nu pot da în pântecele lor rod pentru slava lui Dumnezeu, care este Biserica, şi de acolo, din pustie, nasc fii duhovniceşti. Cu îngăduinţa lui Dumnezeu, iată, ne-am strâns laolaltă astăzi să fim fii duhovniceşti ai Cuvioasei Parascheva.

 

În fond şi la urma urmei, câţi dintre noi ştim mare lucru despre ea? Câţi dintre noi ştim, de exemplu, câţi ani a avut când a murit? Sau cum s-a nevoit? Sau ce gust avea apa aia pe care o bea ea în pustia Iordanului? Sau cum se îmbrăca? Sau ce haine avea? Sau câte metanii făcea pe zi? Nu ştim nimic din toate acestea. Ce ştim în schimb? Ştim că Dumnezeu şi prin ea ne iubeşte.

Mi-aduc aminte că eram elev în clasa a VII-a când primisem "Meritul pioneresc" şi credeam - mare comandant de unitate! - că, vai de mine, ce important eram! Şi a rânduit Dumnezeu să merg la Catedrala Mitropolitană de la Iaşi, la un forum naţional al pionierilor, şi la un moment dat, profesoara care era organizatoare, conducătoarea grupului nostru, ne-a dus să vedem racla cu Moaştele Sfintei Parascheva. A fost prima dată în viaţa mea când am înţeles că mai importantă decât toate premiile mele de la şcoala şi decât toate medaliile mele de până atunci, şi decât toate medaliile pe care aş fi putut să le mai iau în viaţă, a fost această întâlnire cu medalia lui Dumnezeu - Parascheva. E minunată întâlnirea cu Moaştele Sfintei şi cu duhul de acolo, pentru că este întâlnirea cu smerenia lui Dumnezeu.

Mulţi speculează, spun că Vasile Lupu a cumpărat cu bani grei aceste moaşte, iar Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae, povesteşte cum acesta a dat multe pungi cu aur şi cum patriarhul din vremea aceea, Partenie, ar fi aruncat peste zidurile Constantinopolului, cum odinioară Pavel - ţineţi minte - un scrânciob. E important sau nu e important ca Sfintele Moaşte au fost cumpărate cu bani grei şi că, de fapt, cu banii aceia Patriarhia Ecumenică a mai supravieţuit zeci de ani după aceea. E important sau nu e important că a trecut prin toate capitalele Europei, cu excepţia Moscovei, prin toate capitalele Ortodoxiei.

Ziua de astăzi este importantă însă prin modul în care am reuşit să ne strângem laolaltă, ucenicii Sfintei Cuvioase Parascheva. Nu suntem noi postitori din cale-afară, n-om fi noi purtători de veşminte pe care să le dăm de fiecare dată celor mai săraci decât noi - poate nici n-am îndrăzni să rănim sărăcia părinţilor -, n-am făcut minuni şi poate nu vom face minuni niciodată. Dar o iubim pe Parascheva şi prin ea îl iubim pe Dumnezeu. Şi iată, încă o minune a Sfintei Parascheva este seara de astăzi, în care noi ne-am pus sufletele înaintea lui Dumnezeu, am îngenuncheat în rugăciune şi ne-am bucurat întreolaltă de harul cel mare al Cuvioasei Maicii noastre Parascheva.

De ce este important pentru noi să sărbătorim de fiecare dată cu inima deschisă pe Cuvioasă? Pentru că ea a fost model multora dintre cuvioasele neamului romanesc şi pentru că, poate şi datorită ei - dacă nu sigur şi datorită ei - mai vorbim încă româneşte şi mai cântăm încă româneşte în Bisericile noastre, şi datorită ei minunatul colier al mănăstirilor Moldovei n-a fost trecut sub roţile trecutului şi nici ras sub şenilele buldozerului. Şi noi ştim cine a păstrat legătură între sufletul amărâtului de monah prigonit prin munţii Moldovei şi Dumnezeul Slavei, prigonit şi El prin cerurile cosmonauţilor şi astronauţilor. În mod sigur Cuvioasa Parascheva va fi fost dintre cei care au purtat durerea noastră înaintea lui Dumnezeu. Şi dacă atunci când ne-a purtat durerea am simţit-o între noi, de ce n-am simţi-o astăzi, când ne poartă bucuria înaintea lui Dumnezeu, când iată-ne aici, în prag de seară, înaintea lui Dumnezeu, cu dragostea noastră !..

Dumnezeu să binecuvânteze toate femeile Bisericii şi pe toţi acei care au luat jugul cel greu al mănăstirii. Pe noi să ne învrednicească să luăm aminte, să ne cutremurăm de fiecare dată şi să pricepem că cea mai mare medalie de merit înaintea lui Dumnezeu este să ne facem chip şi asemănare după oamenii lui Dumnezeu, pentru a putea primi asemănarea finală cu Dumnezeu.

Eu vă mulţumesc că aţi fost alături şi în duhul Cuvioasei Parascheva. Poate că nu ne vom mai aduce aminte de Cuvioasa Parascheva decât la anul, pe vremea acesta. Dar cu siguranţă ea îşi va aduce aminte mereu de noi. Îmi spunea cineva deunăzi că se află la un milion de ani lumină depărtare de Dumnezeu. Şi i-am răspuns că El este la o secundă de noi. Important este ca noi să fim cât mai aproape unul de celalalt.

Fiţi convinşi că nu ne va lăsa Cuvioasa Parascheva niciodată dacă ne vom ruga, ci ne va da puterea ei de mână de om care s-a risipit pentru Dumnezeu, ca noi să nu ne risipim. Amin.

Pr. Constantin Necula, Capela Facultăţii de Teologie - Sibiu

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Priveghere la Sfânta Cuvioasa Parascheva.

Comentarii