"

Administrarea Sf. Taine a Botezului este primul act prin care se aplică puterea sfinţitoare. Ea nu se aplică însă vreunui membru al Bisericii, ci unei persoane care încă nu face parte din Biserică şi care, astfel, este situata în afara Bisericii.

Normele canonice sau rânduielile, care trebuie să fie observate la săvârşirea Sf. Botez, se împart în patru categorii şi anume : în norme sau rânduieli privitoare la cei care au dreptul să săvârşească Botezul; în norme privitoare la cei care pot primi Botezul; în norme privitoare la săvârşirea Botezului însuşi şi în norme privitoare la efectele admi­nistrării Sf. Taine a Botezului.

a) Ce dispun aceste norme în privinţa săvârşitorului Sf. Taine a Botezului ? Ele prevăd că în mod obişnuit, Sf. Taina a Botezului se săvârşeşte de către episcop şi de către presbiter, putând fi ajutat nu numai prin prezenţă, ci şi prin împreună lucrare harica de către diacon, iar în cazurile când nu este posibil să săvârşească această Sf. Taină un episcop sau un presbiter, ea poate fi săvârşită şi de un diacon sau chiar şi de către un laic, bărbat sau femeie, ori de un monah sau de o mo­nahie, dacă aceştia sunt ei înşişi botezaţi în mod valid şi nu sunt eretici.

În cazul când un botez este săvârşit în condiţii excepţionale - din necesitate - de alt creştin decât de un episcop sau de un preot, el se socoteşte botez valid, prin iconomie. O dată săvârşit botezul acesta de necesitate sau prin iconomie, se mai pot citi cel mult unele rugăciuni deosebite de către episcop sau de către presbiter. (Can. 46-50 ap.).

Nu au calitatea de a săvârşi botezul nici un cleric şi nici un creştin care au căzut în erezie (can. 68 ap.).

b) În privinţa primitorului Sf. Taine a Botezului, rânduielile tradiţionale şi canonice ale Bisericii prevăd ca acesta poate fi orice fiinţă umană în viaţă.

În cazul când persoanele care urmează a primi Sf. Botez nu sunt în vârstă şi nu pot mărturisi ele însele credinţa creştină, trebuie să fie asistate de altă persoană drept credincioasă, care îndeplineşte rostul de părinte sufletesc, garant, martor, tutore religios creştin al noului bo­tezat. Persoana aceasta se cheamă naş, iar faţă de el, per­soana pe care o asistă la botez, dobândeşte numele de fin şi între am­bele persoane, adică între naş şi între fin, precum şi între rudele de sânge ale acestora se stabileşte o înrudire cu caracter religios care se numeşte năşie (can. 57 Trul.).

De la sfârşitul epocii apostolice şi mai precis din epoca postapostolică s-a introdus rânduiala că persoanele ajunse la starea conştiinţei de sine, dacă îşi manifestau dorinţa de a primi botezul, să fie trecute prin mai multe trepte sau stări premergătoare Botezului şi anume: mai întâi, să li se dea un nume creştinesc, apoi să fie supuşi catehizării, adică să intre în categoria aşa-zişilor catehumeni. Abia după ce isprăveau catehumenatul, erau supuşi exorcismelor şi admişi să participe la sfintele slujbe, în cadrul cărora erau botezaţi (cari. 7 II ec).

O categorie aparte de candidaţi la botez o formau aşa-numiţii cli­nici, adică oameni bolnavi care zăceau. Aceştia erau botezaţi numai dacă erau destul de conştienţi ca să-şi exprime dorinţa de a primi Sf. Botez.

Altă categorie aparte o formau cei al căror botez nu era sigur. În cazul lor, fie că erau copii care nu puteau mărturisi că au fost sau nu botezaţi, fie că erau adulţi care nu aveau siguranţa că au primit un botez valid, Sf. Botez se săvârşea folosindu-se o formulă deosebită prin care se face rezervă ca Sf. Botez se săvârşeşte numai dacă primitorul nu a fost botezat în mod valid (can. 72 Cart. ; 84, VI. ec).

Canoanele mai prevăd şi alte categorii de primitori ai Botezului, dintre care mai menţionăm -în mod special - pe eretici sau pe cei ce au primit Botezul de la eretici, căci ereticii sunt de două feluri sub acest raport, adică, unii care primiseră Botezul în mod valid şi deveni­seră membri ai Bisericii, iar apoi au căzut în erezie, iar alţii care n-au primit Botezul Bisericii, ci numai botezul savârşit de eretici, adică un botez formal care nu i-a făcut părtaşi de harul Sf. Botez.

În cazul revenirii şi reprimirii în Biserică a celor din prima ca­tegorie, ei nu mai sunt rebotezaţi, ci li se cere doar să se lepede de erezie, dând anatemei împreună cu Biserica toată rătăcirea şi mărturi­sind în scris crediţta pe care o mărturiseşte Biserica, după care sunt unşi cu Sf. Mir (can. 7 II ec. , can. 95, VI ec).

În cazul celor din a doua categorie, însă, atât rânduielile bisericeşti tradiţionale, cât şi cele cuprinse în mai multe canoane, obligă sub pe­deapsa caterisirii ca botezul lor să nu fie primit, iar cei aflaţi în această situaţie să fie botezaţi, pentru că în asemenea cazuri nu se repeta bo­tezul, ci el numai se săvârşeşte în chip valid asupra cuiva, care nu fusese botezat de fapt.

c) În privinţa săvârşirii Sf. Botez rânduielile tradiţionale ale Bise­ricii au statornicit şi canoanele au confirmat, prin norme precise să se urmeze întocmai ceea ce a poruncit Domnul care le-a cerut Sfinţilor Săi Apostoli să săvârşească Botezul în numele Sfintei Treimi, prin cuvin­tele : "Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" (Mat. 28, 19). De asemenea, tot pe baza practicii şi a normelor canonice, s-a statornicit ca botezul să fie săvârşit prin trei afundări (can. 50 ap. , can - 7 II ec.; 91 Vasile cel Mare).

O dată săvârşit în mod valid, Botezul nu se mai repetă, adică este interzis a se repeta, sub pedeapsa caterisirii (can. 47. ap. , 48 Cart.).

Locul unde se săvârşeşte Sf. Botez este biserica. Săvârşirea lui în altă parte se poate face numai cu aprobarea episcopului, în caz contrar se prevede pedeapsa caterisirii (can. 31, 59 VI ec. ; 12, I-II).

d) Normele care se ocupă de efectele Botezului, arată că cel bo­tezat devine membru al Bisericii sau dobândeşte ceea ce s-ar putea numi cetăţenia bisericească, devenind astfel subiect de drepturi şi de îndatoriri în cadrul societăţii religioase creştine, care se numeşte Bi­serica, în această calitate şi numai în această calitate, el poate primi şi celelalte Sf. Taine şi ierurgii ale Bisericii.

Botezul administrat în mod valid nu se mai repetă sub pedeapsa caterisirii (can. 47 ap. ; 48 Cart.), pentru că efectul principal al botezu­lui, care este ştergerea păcatului originar, nu se pierde. Nici chiar prin căderea in erezie nu se mai recade în starea de păcat originar.

"

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Administrarea Sf. Taine a Botezului.

Comentarii