"

În ultimul deceniu în România consumul (precum şi traficul) de droguri a crescut considerabil şi se pare ca acest eveniment continuă să ia amploare zi de zi. Ţara noastră a devenit pe lângă o piaţă de desfacere o zonă de tranzit, prin care trec cantităţi uriaşe de droguri spre alte ţări.

Este îngrijorător că deşi numărul fundaţiilor care vin în sprijinul consumatorilor de droguri creşte, totuşi acestea nu reuşesc să întreprindă acţiuni complexe, încât să reducă numărul persoanelor care apelează la aceste "desfătări". Statisticile arată că 70% din consumatori de droguri periculoase (precum heroina, cocaina) sunt elevi şi studenţi. Anturajul, teribilismul, dorinţa de a fi în centrul atenţiei precum şi uşurinţa cu care ele pot fi procurate îi împing pe tineri la consumul de droguri, dar şi la alte acţiuni secundare (consumul de alcool, tutun) care deşi au repercusiuni mai puţin grave distrug formarea psihică şi fizică a acestor minori. Stupefiantele creează consumatorului o lume proprie, singulară, care îl îndepărtează pe om de civilizaţie; unii consumatori ajung să trăiască doar pentru a-si procura următoarea doză. Dependenţa creată de stupefiante este cu greu înlăturată: astfel restabilirea unui toxicoman presupune răbdare, pricepere şi multe dragoste din partea celor apropiaţi.

Singura posibilitatea a unui om de a nu deveni narcoman este aceea de a nu încerca, de a nu consuma niciodată nici un drog, deoarece nu există în nici un domeniu tratament care să garanteze vindecarea completă de dependenţă care o creează drogul şi doar un procent foarte mic (5-10%) dintre cazurile tratate reuşesc să-l aducă pe narcoman la viaţa dinainte. De această părere sunt Biserica, psihologia, narcologia precum şi alte ştiinţe care au studiat mai mult sau mai puţin acest fenomen.

Pentru Biserică ca instituţie dar şi ca centru spiritual narcomania reprezintă un fenomen care trebuie estompat şi diminuat cu rapiditate. Drogurile îl îndepărtează pe consumator de lume, de familie şi cu siguranţă şi de Hristos.

Biserica îi cheamă pe oameni la pocăinţă, la o pregătire pentru rai care constă într-o curăţire totală de patimi, deoarece nimic necurat nu va intra în împărăţia Cerurilor, după cum regăsim în Sfânta Scriptură. Trupul acela pe care Dumnezeu l-a zidit pentru a fi "templu al Duhului Sfânt" (Cor 6,19) devine cu totul sălaş păcatului şi este înlănţuit într-un amestec de plăcere, durere şi confuzie, care depărtează omul de orice fir de realitate. Ce oferă drogurile omului duhovnicesc? Ce oferă drogurile sufletului? Nimic altceva decât MOARTE şi despărţire definitivă de împărtăşirea dumnezeirii.

Dacă ne întrebăm de ce se droghează tinerii, putem spune că motivele sunt nenumărate. Unii se droghează din curiozitate, alţii din mândrie, alţii din deznădejde, sau din dorinţa de a experimenta ceva nou. Îngrijorător este faptul că, indiferent pe ce cale, o dată ajunşi la consumul de droguri, drum de întoarcere nu prea există. Chiar medicii care lucrează în centrele de toxicologie recunosc faptul că: "noi îi salvăm pe moment, dar ajunşi în libertate, marea majoritate o iau de la capăt. Implicarea bisericii în aceste situaţii ne-ar fi de un real folos...".

Cei care ajung consumatori de droguri, din curiozitate folosesc de regula "celebră" şi înşelătoarea propoziţie: "asta va fi prima şi ultima dată...". Pe unii mândria îi duce la pieire. Aceştia spun de obicei: "dependenţa e o prostie. Mă droghez că vreau...". Când îşi dau seama că nu ar vrea să se drogheze şi totuşi o fac, descoperă că sunt dependenţi, dar deja e prea târziu.

Dumnezeu, Doctorul Ceresc, oferă această şansă tuturor, însă nu obligă pe nimeni...

Nu trebuie să uităm că patimile au ca victime nu numai subiectul lor, ci şi pe semenii lui. Patima nu-şi manifestă efectul de slăbire, de pustiire şi de dezordine numai în cel pătimaş, ci şi în ceilalţi.

Uitarea de Dumnezeu fiind ultima cauză a patimilor, tămăduirea de ele trebuie să înceapă de la credinţă, adică de la revenirea la o cât mai deasă pomenire a Lui.

Un duhovnic bun, o aspră pocăinţă şi o voinţă de fier poate trezi un suflet din moarte la viaţă şi pot spune definitiv un NU drogurilor. Dumnezeu, Doctorul Ceresc, oferă această şansă tuturor, însă nu obligă pe nimeni...

"

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Drogurile: închisori ale sufletului.

Comentarii