Cezar STRATON

Descoperire. „Cei mai mari descoperitori din istorie sunt tinerii îndrăgostiţi. Practic, fiecare generaţie de îndrăgostiţi descoperă lucruri extrem de importante şi de frumoase: farmecul frunzelor ruginii şi al ploilor de toamnă pe aleile parcurilor, ninsorile în lumina felinarelor traforate în feronerii de epocă, îmbrăţişările fierbinţi pe un fond muzical care le răscoleşte simţurile, prima îmbrăţişare, aşteptarea febrilă a unui telefon sau a unei scrisori de împăcare. Am trecut prin toate astea şi ele nu se pot povesti...” (C.V. Tudor). Frumos, deoarece e (şi) adevărat! (C.S.)

Desfigurare(fără violenţă). El: – Iubito, daca mă superi, te desfigurez! Ea: – Cum, ai fi în stare să mă loveşti? El: – Nu, iubito, doar îţi ascund fardurile! Apropos: am auzit că, de următorul Halloween , Monica Tatoiu şi Oana Zăvoranu vor apărea la TV... nemachiate!

Actorie. „Cel mai important lucru, în actorie, este să poţi râde şi plânge la moment. Dacă trebuie să plâng, mă gândesc la viaţa mea sexuală. Dacă trebuie să râd, mă gândesc... la viaţa mea sexuală.” (Glenda Jackson). Superb! Că e sinceră!

Adorată. ”O, Sfântă preaiubită, o, doamnă şi stăpână, / Tu, Stea a dimineţii, tu, Stea a mării, tu / Fii încă adorată, ca-n ziua-n care nu / Uit cum ţi-am mângâiat-o dintâi cochilia, până, // Văzându-te-aşa albă,-ntr-o seară, când, de mult / Dormeai, mi-am zis că, faţă de tine,-o-njurătură / E dragostea... şi eu cătai a te slăvi cu-o gură / De-a pururi sărutândă, ca-ntr-un preasacru cult. // Altarul finduţ-i Patul, eu arde-voi, pe fardul / Şi roşul tău de buze, ca, în bazilici, nardul, / În cinstea unor Sfinte, / Tu, Vicioasa mea! Iar când, // Dormind şi mângâindu-ţi, gol, carnea ce mă-ncântă, / Ruga-mă-voi, în umbra-ţi, cu un acelaşi gând / Cu care-o bizantină, la o icoană sfântă.” („Rugăciune”, Pierre Louÿs, trad. Şerban Foarţă)

Aer. 1. Dragostea este, pluteşte în aer.  Pentru toţi, pentru fiecare. Ce  mare păcat că pentru prea mulţi oameni vântul (le) bate mereu în sens opus. 2. „Îmi amintesc cu nostalgie vremurile tinereţii... când aerul era curat şi sexul era <murdar>”. (George Burns, mare fotbalist englez)

Slogan (sindical) De fapt... reamintesc un afiş al unor protestatari francezi (pe vremea lui Sarkozy, fireşte!): Sună super! „Carla Bruni, - vino lângă noi! – că noi suntem exact ca tine: futuţi ...zilnic... de şeful statului francez!”. Mişto... adică, numai nişte franţuji puteau inventa un asemenea slogan! P.S. Acum, recitind afişul, enunţul... mă îndoiesc de - cum să zic – valoarea intrinsecă a mesajului sindicalist: păi... dacă senzuala Carla Bruni avea – probabil că are – un amant mai potent decât (fosta) aşchimodie prezidenţială de la Elysee... e clar că şi metafora sindicalistă se blegeşte... Oricum... ca idee de a scrie o pancartă (cu umor, cu spirit latin), franţujii rămân – iată - inegalabili... Bravos lor!

Exces.Nevasta unui fermier vrea să divorţeze de soţul ei, motivând că acesta are "dorinţe sexuale excesive". Intrigat, judecătorul cere detalii. - Onorată instanţă, zilele trecute verificam nişte pui şi, cum stăteam eu aplecată şi mă uitam la ei, soţul meu mi-a pus-o pe la spate! - Aveţi pui la fermă? Parcă aveaţi o fermă de vaci. - Eram în supermarket, domnule judecător!...

Formular.O văduvă completează formulare. La rubrica: când a murit soţul, femeia scrie: de opt ani. La rubrica: naşterea copiilor, femeia scrie: unul de doi ani. Funcţionarul: păi dacă a murit de opt ani, cum aveţi copilul de doi? Văduva: el a murit, eu nu! Substitut. - Bine ai venit, iubitule! Cum ţi-a fost ziua? Mi-a fost dor de tine. Nu e aşa că cel mai important lucru în viaţă este dragostea? - Deci e clar, femeie: n-ai gătit nimic nici azi?!? Sinceritate. - Iubitule, cum îmi vine rochia asta? - Pot să fiu sincer? - Bineînţeles! – Total sincer? – Evident, zi-mi, că nu mă supăr, orice-ai spune, iubi! - M-am culcat cu sor'ta!

Căutare. 1. ”Bărbaţii care aleargă după multe femei pot fi împărţiţi, cu uşurinţă, în două categorii. Unii caută la toate femeile propriul lor vis – ideea lor, subiectivă, despre femeie. Ceilalţi sunt mânaţi de dorinţa de a pune stăpânire pe infinita diversitate a lumii feminine obiective.” (Milan Kundera) 2. „Să căutăm viaţa, trăirea acolo unde ea există, pulsează. Atunci când am găsit-o, viaţa ne va rezolva toate problemele, dilemele, durerile.” (D.H. Lawrence) 3. „Ştiu foarte bine ceea ce simt, dar nu şi ceea ce caut.” (Montaigne) 4. “Cei ce pleacă în căutarea iubirii îşi arată numai propria lor lipsă de iubire. Iar cei fără de iubire nicicând nu găsesc iubire, numai cei ce iubesc găsesc iubire, iar ei nicicând nu trebuie să o caute.” (D.H. Lawrence)

Cătuşe. 1. A fi fidel poate însemna uneori a-l încătuşa forţat pe celălalt. 2. „Vai! Câte suferinţe zac în acest cerculeţ ce se cheamă verighetă.” Aşa o fi, de vreme ce o scrie un autor medieval, Colley Cibber (1670-1750). 3. O americancă a stat încătuşată de tăblia patului ei timp de aproape zece ore – scrie New York Times – fiind imobilizată acolo de partenerul ei de sex. Un individ (în vârstă de 37 de ani) care, pentru a-şi face curaj pe drumul împlinirii fantasmei sexual amintite, care îl bântuia – după cum va declara el însuşi poliţiei – încă din adolescenţă, şi-a tot făcut curaj, singur, cu băutura, până a ajuns să adoarmă buştean imediat după ce şi-a legat partenera… Biata femeie a izbutit, după multe mişcări de contorsionist – ce bune, ce stimulative, ce orgasmice puteau fi aceste exerciţii de yoghină dacă iniţiatorul bărbat nu ar fi “tras pe dreapta” prematur… – să-l trezească (dar numai pentru câteva clipe) pe bărbat. Care, după ce a apucat să-i elibereze captivei numai una din mâini, a picat din nou în braţele somnului adânc, patronat de zeul Morfeu… Astfel, totuşi, parţial “înlesnită”, femeia a putut apela, telefonic, poliţia. Căreia i-a declarat – probabil de ruşine, cred eu, dar… cine ştie…, poate din interes brusc sesizat – că nu ea ar fi solicitat încătuşarea de către partener. Pe care, în plus, uite aşa!..., îl va acţiona şi în judecată… Eu nu ştiu – „nu mă bag”! – care o fi fost convenţia, înţelegerea preliminară dintre cei doi…, dar mofturile post factum ale individei „lezate” îmi amintesc de eternele dubii asupra validităţii juridice ale aşa-ziselor acuzaţii de „viol” băştinaş, românesc: finalizate, de regulă, ori prin căsătoria părţilor, ori prin compensaţii financiare menite să „repereze” onoarea lezată a „violatei”… Mă tem – de fapt sper intim, altfel zis – că indignarea femeii legate de tăblie şi apoi prea iute lăsată de beţiv “în plata Domnului” a fost mai mult determinată de orgoliul feminin jignit. Să nu uităm că episodul s-a petrecut (evident consensual, la început) în dormitorul femeii…