Google
SHOPPING CITY SUCEAVA - Masha si Ursul
SHOPPING CITY SUCEAVA - Masha si Ursul
SHOPPING CITY SUCEAVA - Masha si Ursul
 
vineri, 9 mar 2018 - Anul XXIII, nr. 55 (6765)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,6599 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,1469 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video
Cezar STRATON

Cezar STRATON


PRIN PĂDUREA DE CUVINTE

Despre însurătoare (I)

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Anton Pann, autorul muzicii imnului „Deşteaptă-te, române!”  a avut o  viață aventuroasă,  plină de iubire, dar și de dezamăgiri ...”din amor”. Autoexilat, la 30 de ani,  la Râmnicu Vîlcea, după o căsătorie eșuată cu Zamfira, o bucureșteancă, Pann, la insistenţele Platonidei, stareţa Mânăstirii Dintr-un Lemn, ajunge să predea muzică şi aici. Deşi viaţa monahală presupunea şi o supraveghere atentă din partea stareţei Platonida, ”sora Anica” şi Anton Pann trăiesc o frumoasă poveste de dragoste. Secretă! Pe  atunci  Anica avea 16 ani, iar Pann împlinise 32 de ani. Spre disperarea stareţei,  tânăra a fugit cu iubitul său în Braşov. Pentru a nu fi identificată, Pann a  pus-o pe Anica să-şi taie părul şi să se îmbrăce  cu straie de bărbat. La Braşov, Anton Pann a recomandat-o pe Anica drept „ucenicul său”. “Anton Pann se îndrăgoşteşte de Anica şi o cere de soţie la mătuşa sa. Evident că stareţa Platonida nu a acceptat căsătoria, din cauza diferenţei prea mari de vârstă dintre cei doi. Aceştia nu s-au căsătorit, dar au fugit peste munţi, la Braşov, Anica fiind deghizată în seminarist. La Braşov, Anton Pann îşi făcuse o serie de cunoştinţe în 1921, în timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu”, povesteşte – pentru historia.ro - Mihai Moroianu, muzeolog la Muzeul de Istorie din Râmnicu Vâlcea. Anton Pann se angajează cântăreţ la biserica din Şchei. Pentru că lumea devenise extrem de curioasă să ştie cine e ”tânărul” cu glas atât de subţire şi frumos, cuplul a fost nevoit să părăsească Braşovul după doar câteva luni de şedere. Cei doi se stabilesc în Capitală, dar relaţia lor se răceşte. Anton Pann munceşte de dimineaţa până seara, iar Anica şi-a găsit consolare în braţele lui Alecu, ajutorul compozitorului. La problemele cuplului a contribuit şi mătuşa Platonida, care a nu a renunţat la ideea că-şi va aduce nepoata pe calea cea bună şi o va smulge din braţele lui Pann despre care spunea că este beţiv. Stareţa Platonida, într-o scrisoare adresată episcopului de atunci, îl acuza pe Anton Pann că este un om cu o morală îndoielnică, că bea prea mult şi că îi răpise nepoata. Relaţia celor doi se răceşte. Chiar dacă au avut trei copii, nu s-au căsătorit, iar Anica, din cauza diferenţei mari de vârstă, îl înşală pe Anton Pann. Tânăra va sta însă cu Alecu doar un an, apoi va rămâne singură şi va muri la 70 de ani. În 1840, Pann se căsătoreşte cu Tinca, o tânără de (sic!) numai 18 ani pe care o va păzi cu străşnicie, de frică să nu îl părăsească – ori înșele, ceea ce e cam, nu-i așa...același lucru – n.a.!- şi aceasta. El nu va avea probleme cu Tinca, care se dovedeşte a fi o soţie model. La moartea lui Pann, Tinca i-a promis că se va călugări şi că-i va muta osemintele din curtea Bisericii Lucaci, din Bucureşti, la Biserica Roşia. Niciuna dintre promisiuni nu s-a concretizat însă. (”Cherchez la femme”, zic franțujii!). Muzica  actualului imn național este compusă de Anton Pann,  deoarece Andrei Mureşanu , brașovean, voia o melodie pentru aceste versuri și i-a plăcut cântecul „Din sânul maicei mele”, compus de Anton Pann. Cântecul a devenit ulterior „Deşteaptă-te române”, imnul naţional al României",  înlocuind – în 1989 -  vechiul „Trei culori” al lui Porumbescu. ”Domnișorul Ciprian”, bucovineanul nostru, păstrează, însă, o consolare postumă: ”Pe-al nostru steag” rămâne și azi - după știința mea - imnul național al Albaniei! Revin în episodul următor.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Despre însurătoare (I).
 Vizualizări articol: 1164 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 5 voturi
Despre însurătoare (I)5.055

Iulius Mall Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei