„Sânzienii la Suceava” (I)

„Împrejurimile Dornei”

„Una din cele mai frumoase preumblări ce poţi face nu departe de Dorna este acea pe drumul de pe lângă casa răposatului preot Constantinovici, ce vine aproape de podul ce trece Dorna spre a merge la Cândreni. Acest drum merge pe coasta râpoasă a dealurilor din stânga râului, aproape pe la jumătatea înălţimei lor, şi slujeşte numai pentru aducerea fânului ce se face pe coaste. După el se vede necontenit Dorna şerpuind la o mare adâncime, adeseori aproape verticală sub picioare. Şoptirea râului este întreruptă din când în când de strigătele plutaşilor, pe care îi vedi coborând iute pe repedele curs al apei, cântând adese ori câte un cântec monoton ce ajunge la aud ca un echo îndepărtat. De cea parte a râului se întinde câmpia care departe d’a înfăţişa ochiului un verde monoton îl desfătează prin nuanţele cele mai deosebite. Cele mai închise provin din umbra aruncată de naltele piscuri, umbre ce par a isvorî din văile şi pădurile, unde se ţinuse ascunse, cu cât soarele se coboară la asfinţit”.

„Revista politică”, Anul II, nr. 4, Suceava, 1 Iuli 1887.

„Sânzienii la Suceava” (I)

„Începând de la gara Iţcani şi până la podul Arenilor, stradele Sucevii erau înzestrate de ambele părţi cu şpaliruri de cerşitori galiţieni mutilaţi, cu nasurile picate în urma sifilisului, cu ochii scoşi în adins spre a stoarce mizericordia românului plin de îndurerare; lerva scârţâie dureroasă, glasurile lor ţipau de disperare, ear’ românul sacrifica şi ultimul ban în mânile acestor monştri scârboşi. Era un spectacol sfâşietor dar şi revoltător peste măsură”.

„Gazeta Bucovinei”, Anul VII, Cernăuţi, Iulie 1906.