„Atelierul mecanic”

„Pericolul străinilor”

„Străinii de pe aceste meleaguri devin prin purtarea lor din ce în ce mai îndrăsneţi, ba chiar şi agresivi. Noi avem prea multă omenie şi modestie, şi cu aceste nu putem rezista obrăsniciei şi îndrăsnelii străinilor. În loc să-i plesnim în numele tatălui noi ne retragem şi le facem lor loc liber. În modul acesta ne-am dat noi pradă străinilor, şi în ziua de astă-di trec toate pe aceeaşi cale dela noi în mâinile lor. Am fost plecaţi şi am îmblat rău după cum am vedut. Să nu uităm de proverbul <Obraznicul mănâncă praznicul>, şi se-l urmăm faţă de adversarii noştri. Oaspeţii noştri nepoftiţi, de câte ori se arată în viaţa publică, se presintă în mulţime mare. Românii însă apar numai sporadic, ici colo câte unul. Faptul acesta îi face pe cei de la putere să creadă că Românii nici nu se află în ţara aceasta, s’au că’s pierduţi cu totul, străinilor însă li dă curaj. Ei se ţin de mai tari de cum sunt, vedând că ne impun nouă, noi însă, cu toată majoritatea noastră, pierdem tăria morală, credem causa pierdută şi dicem: aşa ne-a fost scris în cartea sorţii. Cugetările aceste ne arată că numai din vina noastră ne merge aşe de rău. Dacă voim să fie bine de noi, trebui să ni-l facem, că el nu vine singur. Să fim convinşi că, dacă vom sprijini pe cel mai rău al nostru, ni-om ajuta mai mult decât dacă vom recomanda pe veneticul cel mai bun. Ei numai atuncia vor înceta a scurma în contra noastră, dacă li-om pune un belciug cum se cuvine”.

„Revista Politică”, Anul II, nr. 1, Mai 1887.    

„Atelierul mecanic”

„În atelierul mecanic, aplecat deasupra menghinei, lăcătuşul Ilie Căilean finisa un cub mărunt de oţel. Tăia cu ferăstrăul ca într-un aluat moale şi strălucitor. Mîinile sale mari se mişcau rapid şi sigur, aveau o anumită sensibilitate a preciziei în contrast cu soliditatea statuară a trupului”.

„Zori noi”, Anul XIX, nr. 5410, Suceava, Miercuri 5 mai 1965.