„Oropsirea Bucovinei” (I)
„Nu facem nici o deosebire între fraţi şi provincii. Dimpotrivă, oricine ar încerca acest lucru, va găsi în noi cei mai hotărâţi adversari. Nu tot acelaşi sentiment însă l-a întâmpinat Bucovina, din partea celor în drept, cu prilejul celei de-a zecea aniversări a Unirii. Anul trecut a fost sărbătorită, cu fastul cuvenit, unirea Basarabiei. Au urmat apoi grandioasele serbări dela Constanţa, închinate întinderii domniei româneşti până la <Marea cea mare> a lui Mircea Bătrânul. Iar anul acesta au fost chemate suflete româneşti la Alba Iulia şi să binecuvânteze pe Dumnezeu că ne-a dăruit fericirea să asistăm, acum zece ani, la desfacerea falnicei provincii din lanţurile celei mai lungi şi mai grele robii din câte a cunoscut neamul nostru întregit. Singură Bucovina a fost oropsită şi îndosită ca şi cenuşăreasa din poveste. Când în Noemvrie anul trecut, Bucovina se pregătea să îmbrace haină de sărbătoare în cinstirea zilei, care în toamna anului 1918 îi adusese libertatea naţională, i s’a interzis bucuria pentru care se pregătea”.
„Făt - Frumos”, Anul IV, Suceava, Martie - Aprilie 1929.
„Pentru un viitor muzeu al rebuturilor răspunderii în muncă”
„Nu de mult, un cetăţean din Suceava a venit la redacţie şi ne-a prezentat o pîine neagră în care se găseau...patru ouă fierte cu coajă cu tot! <Cuibarul> din cocă l-am considerat demn de un muzeu al iresponsabilităţii unor lucrători din sectorul panificaţie. Iată însă că <piesele> se înmulţesc. Cei care aprovizionează cu pîine spitalul din Mălini, respectiv secţia de panificaţie din Fălticeni, plictisiţi se vede treaba să poarte numai făină în saci, au introdus sacii în aluat: într-o pîine s-au găsit ditamai peticele de sac. Pentru convingere îi invităm la redacţie pe tovarăşii din conducerea panificaţiei să le oferim <piesa>, pentru un viitor muzeu al rebuturilor răspunderii în muncă”.
„Zori noi”, Anul XXVI, nr. 7539, Suceava, Vineri 17 martie 1972.