„<Apus de soare> la Cetatea de Scaun”

“Siretiul” (III)

“Viaţa socială din Siretiu e ca în fiecare oraş mai mic: intrigi mici, minciuni mărişoare, sfedi şi uneori chiar scărmănături. Românii, fără îndoială elementul cel mai periclitat al oraşului, în loc să se unească frăţesce, plătesc slujbe unul pe capul altuia. Inteligenţa locală nu premerge cu exemplu roditor şi astfeliu descompunerea elementului românesc din Siretiu progresează pe di ce merge”.

„Gazeta Bucovinei”, Anul III, nr. 64, Cernăuţi, Duminică 15/27 August 1893.

“Apatie suceveană” (I)

„Multe oraşe are şi România Mare, dar în halul Sucevei, cred că nu vor fi aşa de multe. Un plăieş de-al lui Ştefan cel Mare, dacă ar ieşi azi din mormânt, doar toaletele cucoanelor dacă l-ar mai frapa; încolo s’ar mira şi el cum dracu de nu s’au schimbat prea multe. Şi, slavă Domnului, nu ne-am putea plânge că avem lipsă de intelectuali, care într’o măsura s’ar mai putea sesiza câteodată; dacă nu de cele mărunte, măcar de cele mai late. Dar nimic! Îţi scoate ochii praful pe strada principală; singura reacţiune e că scoţi batista şi te ştergi la ochi. Poate, câte odată, eşti mai apatic şi zici: păcătos târg!”.

„Vremea Nouă”, Anul I, nr. 7, 15 August 1930.   

„<Apus de soare> la Cetatea de Scaun”

„Cetatea de Scaun a Sucevei a găzduit recent patru reprezentaţii cu piesa lui Delavrancea <Apus de soare>. Adaptarea la cadrul natural, care oferă nebănuite rezolvări regizorale, a fost un examen trecut cu succes, perfecţionat de la un spectacol la altul. Memoria nealterată a locurilor a păstrat vie imaginea legendară a lui Ştefan cel Mare, rememorarea prinzînd astfel fiinţă cu destulă uşurinţă într-o viziune plastică cu maximum de funcţionalitate utilizînd ingenioase grefe pe culoarea de piatră a ruinelor”.

„Zori Noi”, Anul XXI, nr. 6110, Suceava, Duminică 6 august 1967.