„Lipsa creşte”

„Poporaţiunea românească”

„Vara poporaţiunea românească este mai toată strămutată la munte lângă turmele şi ciredile sale. Satele sunt aproape deşarte de locuitori, afară de Dumineca şi sărbători, când vin de’şi văd câte de o treabă în sat, orăşel sau la primărie. De pe piscurile mai înalte se văd în văi adăposcite după o creastă de pământ sau o limbă de pădure o pânză întreagă de stâne sau de cirezi. Tilincele resună din toate părţile şi sunetul lor amestecat cu mugetul vitelor sau sbieratul oilor şi cu strigătul oamenilor cari se poartă în toate părţile, dau muntelui o viaţă neobicinuită în acele regiuni înalte, unde în deobşte domnesc liniscea şi tăcerea. Toamna vitele se cobor treptat de pe înălţimi în văile cele mai adăposcite unde unele cârduri petrec chiar lunga iarnă, în preajma stogurilor de fân din cari se hrănesc”.

„Revista Politică”, Anul II, nr. 11, Suceava, 15 Octomvrie 1887.

„Lipsa creşte”

„Situaţia cetăţenimii româneşti din oraşele Bucovinei a devenit tot mai grea. Ea se compune, în mare parte, din meseriaşi cari, dela isbucnirea răsboiului, au rămas lipsiţi de câştig. Cojocarii Siretiului stau, de lungă vreme, în nelucrare, căci, deşi ar fi de lucru, lipsesc pieile, producţiunea în ţară fiind micşorată şi importul din România fiind oprit. Acelaşi lucru e şi cu cismarii din Suceava. Ar avea de lucru pentru oraş şi district, însă materialele trebuincioase (pielea, tălpile) sunt atât de scumpe încât din toată munca nu mai rezultă nici un câştig. Cel mai greu o duc pietrarii, zidarii, lemnarii şi dulgherii cari formează numărul cel mai mare de meseriaşi. De doi ani de zile ei nu mai au de lucru, căci în ţară, din causa răsboiului, de mult nu se mai zideşte şi clădeşte nemică”.

„Viaţa Nouă”, Anul III, nr. 165, Octombrie 1915.

„Hore şi...bătute”

„Sînt frumoase horele la Frumosul. Oamenii de aici sînt mari iubitori ai dansurilor populare. Dar mai sînt unii care nu iubesc horele, ci le plac mai ales...bătutele. După cîte un pahar de băutură, unor flăcăi începe să le vină curajul. „Cîntă mă <Hai leliţo-n deal la vie>”, strigă unul. „Nu-i frumos ăsta”, se bagă un altul. „Mai bine cîntă-mi <Bun e vinul tulburel>”. „Tu comanzi aici?” se supără primul. Şi bătaia e gata. Cetăţenii, şi mai ales tinerii care vin la horă pentru a se distra, se-ntreabă, pe bună dreptate, de ce organele locale nu-i temperează pe aceşti viteji?”.

„Zori Noi”, Anul XVIII, nr. 4934, Suceava, Marţi 22 octombrie 1963.