Lucsul din vechime

Lucsul din vechime

„Să nu ne mire dar’ lucru când afirmăm că în vechime era mai dihai lucs, cu atât mai costisitor cu cât era scump plătit! Tot ce se aducea din afară era foarte scump, pe când din contra, ceea ce se făcea în ţară era fenomenal de eftin, cu patru lei vechi abia cumpărai o ocă de cafea, pe când tot cu acei patru lei vechi cumpărai, a 7 bani oca de făină de grâu, 70 oci de făină, ceea ce înseamnă adi cam 36 franci. Şi boerii noştri ţineau lucsul. Erau prea puţini aleşi în neamu’ nostru pentru a nu pute ţine faţă lucsului. Cetele de robi, cari lucrau pentru boeri; clăcaşii cari munceau ogorul boeresc mai pe nimic, lumea de femei care mişuna prin curţile lor, dădea răgaz boeroaicelor să se resfeţe în lucsul scump plătit ce li se procura din Orient”.

„Patria”, Anul I, nr. 36, Cernăuţi, Duminecă în 23 Septemvrie 1897.

 „Isprăvile administraţiei silvice din Vicovul de Sus”

„Cu prilejul adunării partidului democrat al unirii, ţinută Duminică în Vicovul de Sus, sute de gospodari s’au plâns că administraţia silvică purcede cu mare părtinire la vânzarea lemnului din pădure. Pe când puţinii săi partizani politici primesc sute de metri cubi de lemn pe care îi speculează, alţii, şi anume săracii, nu pot primi nici un metru cub de lemn pentru reclădirea gospodăriilor lor dărăpânate. Preşedintele partidului nostru a reclamat cazul d-lui director general al bunurilor fondului bisericesc”.

„Glasul Bucovinei”, Anul III, Nr. 528, 30 septembrie 1920.

Reclame comerciale

„În aşteptarea ospătarului care, de cele mai multe ori, nu face exces de promptitudine, lectura reclamelor comerciale din local oferă uneori un subiect suficient de distractiv: <Servim zilnic mîncare caldă>, <Servim zilnic micul dejun>, <Lichioruri cu arome diferite>, <Consumaţi vinuri alese>, etc., etc. Afişe standard care spun în acelaşi timp totul şi nimic, care vădesc o evidentă lipsă de bun gust. Nu am vrea să credem că autorii lor le-au atribuit o funcţie pur decorativă. Dar cînd acestea au devenit anacronice, pentru că de ani de zile ornamentează interioarele localurilor, cînd nici conţinutul lor nu mai concordă cu realitatea, atunci o asemenea lectură stîrneşte zîmbete şi comentarii deloc lăudabile”.

„Zori Noi”, Anul XXII, nr. 6153, Joi 28 septembrie 1967.