20 Noiembrie

„Reuniunea învăţătorimei române pentru districtul Suceava”

„Sîmbătă la 17 Faur va avea loc în sala <Otelului central> din Suceava un concert împreunat cu dans dat de <Reuniunea învăţătorimei române pentru districtul Suceava>. Damele sunt rugate a apăre, după putinţă, în costum naţional iar domnii în redingotă. Intrarea 2 coroane de persoane. Începutul la orele 8 şi jumătate seara”.

„Viaţa Nouă”, Organ politic naţional, Anul I, Nr. 6, 10 Februarie 1912.

„Tren de propagandă pentru apărarea pasivă”

„În ziua de 7 februarie a.c. a staţionat în gările Burdujeni şi Iţcani, câte  2 ore, trenul de propagandă pentru apărarea pasivă cu scopul de a instrui practic personalul CFR cu mijloacele de apărare contra atacurilor aeriene. Cu acest prilej s’au făcut demonstraţiuni şi pentru persoanele străine de serviciul CFR. Funcţionarii publici din oraşul Suceava, în special acei încadraţi în diferite roluri într’un eventual caz de apărare s’au deplasat de Gara Burdujeni, unde domnii ingineri CFR care însoţesc trenul au dat lămuriri complete asupra tuturor pieselor de apărare.”    

„Suceava”, Organ zilnic al Ţinutului Suceava, răspînditor de graiu, faptă şi gînd românesc ,Anul II, Nr. 326, 10 februarie 1940.

 „Îţi trece pofta de mîncare”

„La raionul de produse lactate al magazinului central <Alimentara> din Suceava deservesc, pe rînd, trei tovarăşe. Şi aşa de mult îndrăgesc ele vînzarea produselor încît nu le lasă inima să nu puie putinţel mîna pe ele. Duioşia aceasta o resimt îndeosebi consumatorii de unt. De pildă, soliciţi un sfert de kilogram din acest delicios produs. Prompt, bonul trece, din mîna ta în cea a vînzătoarei şi, pînă să apuci a te întreba cam ce vchime ar avea petele de pe halatul tovarăşei respective, pe platanul cîntarului a şi apărut graţioasă o bucată din produsul solicitat. Cum însă cîntarul dă semne de nemulţumire expeditivă, tovarăşa vînzătoare mai culege delicat cu cele 5 degete cîteva bucăţi din vecinătatea blocului de unt, alipindu-le celei dintîi. ... Modul acesta de servire este extins şi la servirea de smîntînă, cînd, printr-o elegantă rotire a degetului arătător pe marginea borcanului, tovarăşa vînzătoare are grijă ca să nu cumva eventualele picături prelinse să-i strice aspectul. Cum s-ar zice, e un mod de a servi atît de delicios încît îşi taie pofta de mîncare.”

„Zori Noi”-, Anul XIV, nr. 3786, 9  februarie 1960.