10 Ianuarie 2017

„E bine ceea ce se face”?

„La noi, astăzi, salarele cele dintâi (în primele zile ale lunii) se plătesc la... Bucureşti. Apoi vine la rând (de parc ar fi o biată colonie) provincia. În Bucovina la 15 Ianurie 1931 se plăteşte abia salariul pentru Decemvrie 1930. La 14 Martie cel pentru Faur şi tot aşa. Aceasta pentru domnii profesori secundari şi universitari! Iar bietul biet al tuturor jertfelor, învăţătorul, să zică bogdaproste dacă în Faur i se dă o parte din salariul de pe Decemvrie. E omenie aceasta? E obraz? Şi, mai ales, e bine ceea ce face”?

„Făt-Frumos”, Suceava, Anul VI, 1931, Ianurie-Februarie 1931. 

„Un târguşor uitat, trezit la viaţă”

 „Cea mai mare parte a locuitorilor Burdujeniului se ocupau cu agricultura. Pâmîntul dădea recolte slabe care nu puteau să asigure hrana pentru un an de zile. O parte din localnici încep să lucreze la CFR, o parte la fabrica de mezeluri. Dar viaţa continuă să fie aspră. Salariile de mizerie, curbele de sacrificiu, mutările disciplinare, veşnica hărţuire a celor bănuiţi de bolşevism înăspreau viaţa şi aşa destul de grea a burdujenenilor. În casele locuitorilor din Burdujeni bucuria era un aspect scump la vedere care arar le călca pragul. Adevărata viaţă a început pentru burdujeneni abia după instaurarea regimului democrat-popular. Aşa cum primăvara cheamă la viaţă întreaga fire, regimul democrat-popular a trezit la viaţă cele mai îndepărtate regiuni ale ţării”.

„Zori Noi”, Anul X, nr. 2530, Suceava, Ianuarie 1956.