„Suceava, în haină nouă”
„Primăvara, atât de mult aşteptată, a găsit oraşul Suceava îmbrăcat în haina nouă şi elegantă pe care i-au făurit-o constructorii. De câtăva vreme însă, alături de blocurile în culori pastelate, sau de cele aflate în construcţie din cartierele <Ana Ipătescu>, centrul oraşului sau <Mihai Viteazul>, au apărut echipe de oameni care sfredelind pământul întind în şanţurile largi conductele viitoarei reţele de termoficare a oraşului. Aici întâlnim sudori care leagă tuburile uriaşei conducte, betonişti şi vopsitori, oameni care execută această importantă lucrare ce contribuie la modernizarea oraşului reşedinţă de regiune”.
„Zori noi”, Anul XVIII, nr. 5090, Suceava, Aprilie 1964.
„N-avem şomeri? Şi atunci, eu ce sînt?”
„Sună telefonul. Tocmai visam o întîlnire la cel mai înalt nivel. Eram, deci, foarte ocupat cînd a sunat telefonul. De aceea am sărit din vis direct în realitate, cu mîna pe receptor. La celălalt capăt al firului s-a auzit un pocnet sec şi pe urmă tonul. Mi se lua prezenţa? Am dat drumul la radio şi o melodie destul de veselă s-a răspîndit în tot blocul. Iar sună telefonul şi de data asta cineva îmi propune să ne vedem. De ce, îl întreb. Să văd şi eu cum arată un şomer liber, îmi răspunde...Pe stradă, în faţa Alimentarei, coadă. Ce se vinde? Rachiu. Eh, dacă eram om cu scaun la cap, acum m-aş fi umplut de bani. Cumpăram şi revindeam. Mă gîndesc chiar că nu ar fi tîrziu să cumpăr o livadă de pruni, e o afacere sigură...Pe bulevard, lume multă. Nu cred că sînt atîţia şomeri liberi, totuşi. Despre o lege a ajutorului de şomaj, nimic. N-avem şomeri? Şi atunci, eu ce sînt?”.
„Zig-Zag” (Revistă de actualităţi şi reportaje), Anul I, Aprilie 1990.