21 Ianuarie 2014

„Stampe fălticenene”

„La data actului istoric al naţionalizării existau aici două ateliere de mobilă, o fabrică de lumînări, o topitorie de cânepă şi o moară, în care munceau, cu mic, cu mare, 420 de oameni. Producţia obţinută într-un an în vechile făbricuţe valora 8 milioane de lei. Faţă de această tristă moştenire, avuţia socialistă din Fălticenii zilelor noastre nu suportă practic rigorile comparaţiei decît, desigur, cu viitorul. Născute şi crescute în oraş în anii noştri, puternicele unităţi industriale fălticenene (filatura de in şi cînepă, fabrica de PAL, PAL înnobilat şi mobilă, secţiile dezvoltate şi modernizate ale industriei locale) dau patriei o producţie anuală globală în valoare de cca. un miliard de lei”.

„Zori noi”, Anul XXIX, nr. 8236, 15 ianuarie 1975.

„Criza, războaiele şi cinismul”

„Până în urmă cu trei-patru ani aş fi jurat că scenarita şi complotita sunt două boli extrem de urâte ce afectează spiritul omenesc şi nu mă refer exclusiv la registrul clinic, diagnostic al simptomelor paranoiace. Nu eşti neapărat atins psihotic dacă gândeşti în termeni de scenarită şi complotită, ci doar un mic şi caraghios paranoid. Din păcate, experienţa trăită şi livrescă a anilor din urmă, atât cea naţională, cât şi cea internaţională, m-a determinat să-mi reconfigurez viziunea despre lucruri. Destul de dureros, am priceput că întâmplările politice şi economice, interne şi externe, au adeseori cauze inaparente, motive subterane şi pricini deloc evidente pentru imensa masă a populaţiei. La nivelul de sus al vieţii sociale (politic, cultural, religios) există o necesitate secretă graţie căreia scenarii şi proiecte neformulate ca atare ajung să prindă viaţă. Pe scurt, alţii sunt regizorii, noi, inşii obişnuiţi nefiind decît nişte simple marionete, banali actanţi involuntari într-o piesă scrisă de alţii”.

„Cultura”, Fundaţia Culturală Română, serie nouă, anul IV Nr. 2 (206), joi 15 ianuarie 2009.