Ion DRĂGUŞANUL

VAMA (II). Privilegiul lui Alexandru cel Bun, acordat negustorilor lioveni, a fost întărit de fiul său, Ştefan Voievod, în 18 martie 1434, acelaşi domnitor confirmând şi dreptul de proprietate al Moldoviţei pentru „Vama, mai jos de mănăstire, la gura Moldaviţei, şi satul Vama, unde au fost jude Cârstea”, în 11 februarie 1447.

Cârstea pare să fie cel mai vechi „primar” al Vamei, reţinut de memoria scrisă a documentelor cancelariei domneşti, numele lui fiind menţionat şi în uricul domnesc de întărire din 15 noiembrie 1499, semnat de Ştefan cel Mare.

În 9 ianuarie 1683, pentru că megieşii câmpulungeni ridicaseră case în hotarul Vamei, Duca Vodă soluţionează plângerea egumenului Moldoviţei, poruncind „să se spargă casele câmpulungenilor rădicate pe hotarul acelui sat”, ca nu cumva să se molipsească vămenii de libertate de la obştea grănicerească a muntenilor de pe Moldova, în sus.

Primele nume de vămeni încep să fie menţionate de documentele câmpulungene, începând cu 6 noiembrie 1699, când Pavăl din Vama şi feciorii lui au zălogit moşia Sălătruc, pe care o aveau în folosinţă, lui Gheorghe Mercăşoe (deci, Gheorghe, fiul văduvei lui Mercheş, care nu putea fi decât străbunul primarului Mercheş, din Fundu Moldovei), pentru 30 lei bătuţi. Adălmaşul de un leu a fost băut de martorii vămeni Arsenie vătăman, Ionaşcu a Iftincăi, Vasile Puşniţă şi Simion Văman, Mercăşoe obligându-se „numai dejmă ce a fi să de, că este loc de mănăstire”.

În 16 iulie 1756, datorită conflictelor hotarnice dintre mănăstirile Moldoviţa şi Voroneţ, apar alte nume de săteni vămeni, martori la refacerea hotarnicelor dintre moşiile Vama, Ştulbicani (Stulpicani) şi Bucureşti (Capu Codrului), respectiv preotul Mihăilă din Vamă, primul preot vămean menţionat de documente, şi sătenii Vasile Sasul, Pintilie Şiştac, Gligorie Şiştac, Petre Lazea, Gligorie Bădale, Axinte Leontieş, Nistor Cupă, Ursul Balmuş, Vasile Călinescul, Matei Tămpăscul, Gligorie Bosancul, Nistor Lazea, Sandul Chiruţă, Ştefan Coştiug şi Gavril Lucanul.

Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Frumosu „122 – toată suma caselor”, însemnând 7 popi şi diaconi, 1 panţir, 9 femei sărace, 3 scutelnici ai mănăstirii Moldoviţa, 1 ţăran şi 101 birnici, aceştia din urmă fiind: Vasile sin (fiul lui) Tomulesii, Ion Lipan, Ştefan Lipan, Simion Faraon, Mihăilă, homorian, Ion sin Diaconului Laza, Nicolai Leuştian, Chiruţă Paşcan, rusul Balmoş, Nicolai Ciocan, Gavril Balmoş, Nichita Botezat, Vasile, ungurian, Grigore Lipan, Vasile Crăcană, Grigore Bădale, Vasile, crav, Ion Leontieş, Ion Bădale, Toma Balmoş, Gavril Călinescu, Grigore, sas, Toader, sas, Toader Bădale, Pentelei Râlă, Nistor, ungurian, Vasile Călinescu, Dumitraşco Bădale, Pintelei, rus, Costandin Bădale, Nicolai, ungurian, Lupul sin Istrate, Ion sin Istrate, Grigore Crăcană, Dumitru, rusul, Nichita Iosip, Vasile sin Ioanei, Petrea Lucan, Grigore Lucan, Grigore Şiştac, Georgii Nediloi, Ion Lucanul, Ion Şiştacul, Petrea Şiştac, Ion sin Nicolăescii, Acsinte Bosancu, Crăciun Bosancu, Ion Căprian, Acsinte Leontieş, Ion sin Ilie, Toadir Toma, Toadir sin dascălului Crăciun, Ion Balmoş, Andrei Rusul, Matei Tâmpescu, Mihăilă sin Tâmpescu, Vasile, rus, Ion sin Vasile, rus, Ion Sasul, Nichifor, ungurian, Nistor Ciosnar, Istrate Râlă, Chiruţă Botezat, Ion Toma, Ştefan Laza, Toader Mândrilă, Lupaşco sin Ion Lucan, Toader Şiştac, Constandin Balmoş, Gerasim, rus, Ion Crăcană, Ion Brânzilă, ungurian, Toadir sin Nistor Cupă, Nicolai sin Măriuţii Cupoaei, Miron sin Măriuţii Cupoaei, Chiriţă sin Istrate, Nichita sin Lupaşco, Gavril Pircu, Ştefan Chircu, Duminte sin Tomei, Istrate Ignătescu, Costandin Tâmpescu, Pintelei Sasul, Iftodii sin Lazăi, Vasile zet Sasul, Simion Bardan, vornicel, Tanasă Romaşciuc, rus, Petrea Fircal, rus, Isac Timoficiuc, rus, Ştefan Iurciuc, Rus, Ion Călinescu, Vasile, ţăran, Georgiţă Leontieş, iar din Frumosu, cu domiciliu în Vama, Tihon, rus, Nicolai sin Tihon, Ştefan sin Tihon, Ivan sin Tihon, Nicolai sin Tihon, Dumitru rus, Vasile Stiblei şi Stan Costandin.