RARANCEA. În 10 ianuarie 1757, Constantin Cehan Racoviţă Vodă întărea mănăstirii Slatina moşia Rărence.
Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Rărinţa, moşia lui mănăstirii Slatina, „71 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Mihail, 1 diacon, Grigoraş, 1 dascăl, Grigoraş, 1 jidov, Herşcul, 2 barani, Ştefan Scântei şi Vasile sin Scântei, , 3 văduve, Vasilca păscăriţa, Nastasia Burisoai şi Catrina, 12 case pustii şi 50 birnici, adică: Alecsa vornic, Ursul Carcia, Macsin Negură, Iacob sin Angheluţii, Georgii ungurian, Simion, Ion Ţubuliac, Mihalachi petecar, Chirilă, Acsintii Cârnaţ, Vasile cojocar, Grigoraş Cârnaţ, Simion Cârnaţ, Costin Cârnaţ, Ştefan Sulhacu, Ştefan Cârnaţ, Grigoraş Corneţ, Ion Holbul, Grigoraş cioban, Neculaiu Lungul, Tănasii, Prodan, Neculaiu nepot Lungul, Lungul pivariol, Toader sin Lungul, Ion sin Lungul, Postolachi dulgher, Mihail rus, Mihaiu Cocârlă, Vasile sin Caşul, Gavril strugar, Ion Sandoveiu, Sandul Morăraş, Postolachi, Ştefan sin Morăraş, Grigoraş Nica, Grigoraş Chironda, Alecsa, Neculai Chironda, Grigoraş, Nicolaiu rus, Roman Rusnak, Neculaiu cojocar, Ioniţă croitor, Petre croitor, Iacob olar, Ivan ciobotar, Vasile cojocar, Alecsa morar şi Andrei rus.
Satul de pe malul drept al Hucăului, mai jos de Toporăuţi, Rarancea sau Rărence, cum este menţionat în unele documente, ba chiar Rărinţa, în recensământul lui von Spleny, din 1775, când Rarancea avea 2 popi, 66 ţărani şi 1 baran.
Biserica Adormirii Maicii Domnului din Rarancea, construită între anii 1786-1787, restaurată în 1886, avea, în 1843, 2.161 enoriaşi, păstoriţi de parohii Simeon Nichitovici şi Ioan Mitrofanovici. În 1876, biserica avea 3.287 enoriaşi, se afla sub patronatul lui Mihail Sturdza şi era slujită de parohul Theodor Tarnavschi. În 1907, paroh era acelaşi Teodor Tarnavschi, născut în 1825, preot din 1851, paroh din 1860, preot cooperator fiind Ilarion Prelici, născut în 1872 la Breaza, preot din 1898, iar cantor, din 1876, Ştefan Paulovici, născut în 1839.
Din 1860, funcţiona la Rarancea o şcoală cu 6 clase şi o şcoală secundară, cu 3 clase[2].
În 1888, comuna Rarancea a trecut în grup la legea greco-catolică, nemulţumiţi fiind sătenii de tradiţia păstoritului local greco-ortodox[3].