Ion DRĂGUŞANUL

MITCĂU. Aflat pe malul drept al Nistrului, între Mosoriuca, Samuşin, Onut şi Ocna, satul Mitcău este menţionat într-un uric din 16 aprilie 1617 drept moşie a lui Nestor Ureche, care îl dăruieşte, în 9 martie 1643, nepotului său, Neculai Ureche, fiul lui Vasile, şi fratele cronicarului Grigore Ureche.

În 8 iulie 1710, Ileana, jupâneasa banului Savin, fata fostului mare logofăt Vasile Ceaurul, dăruia Schitului Mare din Polonia jumătatea ei de sat Mitcău.

Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Mitcău, moşie a lui ASLAN, „39 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Tănasă, 3 călăraşi, Vasili Moscaliuc, Ion Băn şi Ion sin Petrii Bălan, 1 jidov, Faki orândar, şi 34 birnici, şi anume: Gavril vornicul, Mihailo Brehuneţ, Necolai sin ego, Iacob Motriucu, Vasile Boico, Andrei Căzacul, Giorgie Antoniuc, Iacob Binitinski, Timofei Cozaciucu, Dumitru Fişciucu, Iacob Bordeniuc, Ichim sin Bordeniuc, Ivan Huivan, Simion Antoniucu, Ostafii Andrişco, Fedor Hoşâvski, Petraş Mehera, Georgii Corbulic, Gavril Necora, Ivan Găluşcă, Dumitru morar, Ştefan vătăman, Gavril Şafariul, Andrei văcarul, Alecsa Tanca, Luchian Trifeniuc, Ion sin Giorgii, Simion cojocar, Fedor sin Moisii, Panko rusul, Ion Moisucu, Gavril Moscaliuc, Mihailo Huţul şi Pricop rus.

În satul Slobozia Mitcău, existau 19 case, cu 1 popă, Ion, 1 dascăl, Maftei, 1 călăraş, Gligoraş Dominco, 1 jidov orândar, Iţko, şi 15 birnici, adică: Vasile Vordeniuk vornic, Vasili Kuniţki, Simion Hudima, Mihailo Sfistalo, Ştefan Delimciuk, Vasili Andrşciuk, Vasili sin Hudimii, Ştefan Kuniţski, Mihailo pânzar, Georgie văcar, Ion sin Hudimii, Ştefan Sidoriuk, Iosip sin Tănasii, Ivan Cotic şi Dumitru vătăman.

În 1774, Mitcău avea 42 familii, jumătate de sat aparţinând, din 1710, Schitului Mare din Polonia. În 1775, satul Mitcău, din Ocolul Nistrului, avea 2 răzeşi, 2 popi şi 31 ţărani, iar în 1784, 63 familii.

Moşia Mitcău a boierului Gheorghe Roset avea să fie scoasă la licitaţie, la rugămintea acestuia, de Administraţia Bucovinei, în 25 ianuarie 1787, preţul de pornire a licitaţiei fiind de 6.500 lei, fiind vândută, abia în 17 ianuarie 1789, lui Ştefan Ayvas, pentru 1.020 ducaţi.

Biserica Adormirea Maicii Domnului din Mitcău a fost fundată în 1883 şi sfinţită în 1885, până atunci obştea fiind arondată bisericii din Brodoc.

În 1873, fusese deschisă, la Mitcău, o şcoală cu 3 clase[2].

În 1890, când partea de sus a satului devenise o localitate importantă sub austrieci, numită Brodoc, partea de jos a satului Mitcău avea 866 locuitori.

În 1910, întreaga populaţie a satului Mitcău vorbea limba ucraineană.