Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
MĂZĂNĂIEŞTI. Menţionat, în 1574, drept sat, „Mădzănăeştii la Suceavă” se pustiiseră, la 1742, ca proprietate a mănăstirii Slatina.
Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Măzănăeştii, în Ocolul Siretului de Sus, fără alte precizări, „21 – toată suma caselor”, însemnând 17 panţiri isprăvniceşti, 1 popă şi 3 femei sărace.
În 1774, satul Măzănăieşti avea 17 familii, patru dintre acestea, cea a lui Tanasă Cojocariu, sosit în 1738 din Borşa, cea a lui Bucur Borşan (1762, Cerneşti), cea a lui Andrei Morariu (1769, Leşu Ilvei) şi cea a lui Filip Nuţu (1774, Enciu), reprezentând primul val de migraţiune ardeleană, lor alăturându-li-se, în 1776, Iacob Hann (Horodniţa) şi Ion Bodnar (Slatina), iar în 1777, Chirilă Salvan (Bileag) şi Anton Dască (Mintiu).
Între anii 1782-1787, se stabilesc şi la Măzănăieşti câteva familii de agricultori şi meşteşugari germani, provenite din Franconia şi din Bavaria.
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Măzănăieşti a fost construită în 1795, dotată cu un iconostas nou, în 1835, şi renovată în 1870. În 1843, biserica avea 448 enoriaşi în Măzănăieşti şi în Lucăceşti, dar postul de preot era vacant. În 1876, când din patronat, alături de Împărat şi de mănăstirea Slatina, făcea parte şi Gabriel de Prunkul, biserica avea 812 enoriaşi, preot cooperator fiind Vladimir Vasilovici. În 1907, preot era Dimitrie Teleagă, născut în 1864, preot din 1894, iar cantor, din 1906, Petru Bardaş, născut în 1882.
O şcoală cu 2 clase a fost deschisă, la Măzănăieşti, în 1888[2].
În 1890, comuna Măzănăieşti avea 687 locuitori, primar fiind Iosif Kristel. Folcloristul Alexandru Voevitca era preot, Leon Turturean era învăţător, iar Gavriil Rotariu – cantor bisericesc.
În 30 decembrie 1895, „în Măzănăeşti a fost alegerea comitetului comunal… Aleşi au fost, în Corpul I, Franz Krammer, Ioan Aldea, Dumitru Costinar şi Ştefan Moldovan; în Corpul II, Ioan Crăşmar, Nicolai Crăşmar, Petru Filip şi Constantin Rusu; în corpul III, părintele Alexandru Voevitca, Otto Chan, Nicolai Bărlean şi Constantin Ungurean”[3].
