Ion DRĂGUŞANUL

JUCICA. În 8 aprilie 1627, Miron Barnovschi întărea lui Gavrilaş, pârcălab de Hotin, şi lui Dimitrie Cracalia nişte fânaţe lângă satul Jucica, fânaţe care aparţineau unui „sat mic, Denisiuca”.

În 4 martie 1652, se împart moşiile răposatului Gavrilaş Mateiaş între copii lui, Ieremie, Ileana comisoaia şi Alexandra vorniceasa. „Partea lui Ieremie a fost… satul Jucica”.

Aflată în apropierea Cernăuţilor, selişte pustie până în 2 aprilie 1741, când Grigore Ghica Vodă, respectând dorinţa răposatului Gheorghe Ursachi jitnicer, dăruia mănăstirii Barnovschi satul Jucica, „cu toate săliştile de pe lângă ea, anume Deniseuca, Lenţieşti, Cozuşna şi Berhomete”, Jucica avea, în 1774, 43 de familii ţărăneşti, semn al unei colonizări masive, inclusiv a „săliştilor de pe lângă ea”.

Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la „Juşka”, moşia mănăstirii Barnovschi, „70 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Ion, 1 dascăl, Vasile, 5 vânători, Istrate Clim, Vasile Ivanciuk, Toader Clim, Toader Medbig şi Pintelei rus, 3 barani, Anton Căzacu, Ion Iftinuc şi Ion Veriha, 6 scutelnici ai vameşului Kosinski, Ion Dobinciuk, Vasile Dobinciuk, Andrei Dobinciuk, Andrei, Mihalachi Căzacu şi Vasile Căzacu, 1 jidov, David, 13 văduve, Anna morăriţa, Maria, Gafia, Fodora, Anna, Gafiţa, Paraschiva, Catrina, Maria Hrihoriasă, Tudosca, Chiţa, Maria lui IVAN şi Maria baba, 11 case pustii şi 29 birnici, adică: Ion Chin vornic, Ştefan Chificiak, Carpu, Ştefan Climciuk, Ion Canterinciuk, Toader Caderinciuk, Grigoraş Caterinciuk, Vasile Caterinciuk, Alecsa Sin Ioniţă, Toader, Georgiţă, Nechifor, Toader HUZUM, Iacob ciobotar, Vasile KIFIICIUK, Mihai, Toader Toporăucian, Vasile Opincă, Acsenti Clim, Gligore rusul, Ştefan Clim, Condre Medvig, Ştefan Medvig, Ştefan Iftincul, Nechifor Idtincul, Ion Băbiac, Ion Ţurnă, Gavril Ţurnă şi Ivan rus.  

În 1775, Jucica avea 1 popă şi 88 ţărani, iar în 1784, 320 familii ţărăneşti.

Cele două sate, Jucica Veche şi Jucica Nouă, se vor individualiza abia în secolul următor.

Biserica Naşterea Maicii Domnului din Jucica Nouă fusese construită, în 1786, din fonduri obşteşti, sub coordonarea protopresviterului Dimitrie MEDVIG.

În 1843, biserica din Jucica Nouă, cu 1.570 enoriaşi, îl avea paroh pe Vasilie GRIBOVSCHI. La Jucica Veche, unde exista o bisericuţă de lemn, cu hramul Sfântului Nicolai, şi 978 enoriaşi, postul de paroh era vacant. În 1876, biserica din Jucica Nouă, cu 2.249 enoriaşi, era slujită de parohul Ioan Hnidei, iar cea din Jucica Veche, cu 1.305 enoriaşi, de parohul Ioan Medvig. Între anii 1882-1884, din iniţiativa preotului Ioan Medvig, se va construi o biserică nouă, printre ctitori numărându-se George a lui Ilie Caula, Ilie a lui Theodor Clem, Dimitrie şi George Clem, Theodor Grigoriciuc, Teodor Osaciuc, George şi Theodor Lemeni. Bisericuţa Sfântului Dimitrie din cătunul Moşii avea să fie construită abia în 1898.

În 1907, paroh la Jucica Nouă era Ioan Hnidei, născut în 1819, preot din 1845, paroh din 1848, preot cooperator fiind Lazar German, născut în 1872, preot din 1898, iar cantor, din 1900, Ştefan Hleuca, născut în 1861. La Jucica Veche oficia parohul din Sadagura, cantor la Jucica Veche fiind, din 1900, Onufrei Lemeni, născut în 1866.

O şcoală cu 4 clase funcţiona, la Jucica Nouă, din 1874, iar la Jucica Veche, o şcoală cu 6 clase, inaugurată în 1871[2].

În 1890, Jucica Veche avea 3.204 locuitori, primar fiind Panteleimon Cioban. Învăţător era Ştefan Ianovici, paroh – Ioan Medvighi, iar cantor bisericesc – Onufrei Lemeni.

Jucica Nouă avea 2.550 locuitori. Victor Erhan era primar, Nicolai Ivanicki – învăţător, Ioan Hnidei – paroh, iar Ştefan Hleuca – cantor bisericesc.