Ion DRĂGUŞANUL

IACOBEŞTI. În 12 decembrie 1627, Miron Barnovschi Vodă întărea lui Grama şi jupânesei Anghelina, nepoţii lui Vascan Horeş şi ai lui Lupu Cup, jumătate din satul şi moşia Iacobeşti. Cealaltă jumătate aparţinea neamului Stârcea, care, în 6 aprilie 1659, prin Miron Stârcea, stăpânul „unei moşii din Iacobeşti”, obţinea hotarnică nouă, înspre Româneşti, cu moşia lui Gheorghe Mălai. Hotarul cuprindea toponimele: pâraiele Racova şi Horaeţ, Cornişor, Poiana de Jos, vârful Lazul Mongulei, Fântâna lui Baloş , pârâul Racoviţa „care se cheamă Malora”, hotarul Comâneştilor.

În 8 martie 1667, stăpân peste jumătatea de sat a lui Grama era Solomon Costachi, jupânul Catrinei Ursachi, care făcea un schimb de moşii, reconfirmat în 8 martie 1697, cu cumnatul lui, Dumitraşco Ursachi, primind jumătate din satul Todereni, din Ţinutul Fălciului. Dumitraşco Ursachi vinde postelnicului Iuon Abăza, în 28 august 1700, „jumătate de sat Iacobeşti, la apa Sucevii, ţinutul Suceava, la gura pârâului Horaeţ… cu vad de moară pe apa Sucevii şi pe pârâul Horaeţ, cu câmpuri, fânaţe, pădure, cu toţi vecinii care se vor găsi”, pentru 33o lei turceşti.

În 12 februarie 1715, Toader Stârcea şi surorile sale, Angheluşa Hăjdoaie şi Maria Ciogoloaie, amândouă văduve, după cum o sugerează terminaţia numelor („oaie”), vând medelnicerului Dumitraş Miclescul, pentru 150 lei turceşti, „jumătate de sat Iacobeşti, jumătatea de jos, cu fânaţe şi vad de moară pe Horaeţ”.

Mănăstirea Ilişeşti devine proprietara sfertului de sat şi moşie, pe care se va stabili, ulterior, o puternică obşte secuiască, în 14 mai 1737, când ctitorul ei, Ionaşco Isăcescul, o înzestrează cu moşii.

Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Iacobeşti, în Ocolul Vicovilor, fără alte precizări, „21 – toată suma caselor”, însemnând 1 nevolnic şi 20 birnici.

În 1775, satul Iacobeşti, din Ocolul Vicovilor, avea 20 familii de ţărani, plus 74 familii de secui şi unguri, în bună parte componenţi ai Regimentului I Secuiesc de graniţă, aşezate pe moşia mănăstirii Ilişeşti, între anii 1752-1772.

Din St. Toma au sosit, Moise Biro (1766), Mihai Andraş (1765), Cizmarul Paul Akon (1768), Ionaş Iurko (1768), Ionaş şi Iacob Akon (1768), Iosif Katur (1772), Iosif Balog (1771), Iankli Iene (1770), din Ghilolţ, zidarul Mire Marton (1764), Iurgo Ieni (1770), din Gheorghieni, Ioan Marton (1758), Ion Renibi (1771), Petru Racz (1771), Ştefan Babor (1772), Michai Ionaş (1765), Ionaş Lorenz (1770), Matei Mesaroş (1771) şi Iosepa Bogav (1762), din Şemniţ (Ungaria), Ion Fekette (1750), din Mădaraş, Petru Calmay (1752), din Sândomocuş, Anton Doboş (1771) şi Anton Biro (1771), din Şoimeni, Teodor Baog (1771), din Ditrău, Iştvan Oroh (1758), Andraş Tibi (1765), Mihai MERA (1768), Adam Rehibi (1771) şi morarul Ferenz Mora (1768), din St. Micloş, Anton Keminik (1770), rotarul Gigo Maton (1773) şi fierarul David Batez (1773), din Bodogaia, Iosif Batez (1772), Iosif Nagy (1773) şi Laslo Nagy (1773), din Râpa de Sus, Ion Bodec (1776), din Cluj, Ianoş Todok (1774), din Ghelniţa, Petru Daragamoş (1753), din Ghidfalău, Andorak Cato (1758), din Sândominic, Marton Caşpar (1770), Ianoş Caşpar (1771), Adam, Samuil şi Iosif Pop (1771), Ştefan Bathie (1772), Petru Ianuş (1772) şi Albert Patse (1772), din Mănăştur, Andraş Okos (1772), din Rachiş, Iodif Zul (1769), din Sacheihid, Ianoş Laslo (1768), din Hăţuica, Diak Zech (1771), Ferenz şi Iştvan Batrok (1758), din St. Mihai, Mihai şi Ianus Lorenz (1772), Ianoş Lorenz (1771) şi morarul Mihai Şandor (1763), din Icafalău, Ştefan Burzan (1772) şi Ianoş Kolok (1772), din Boiţa, Anton Beklo (1772), din Vaz, Ianuş Forgacz (1770), din Horta-Arad, Petru Teplu (1772), din St. George, Istvan Cherbam (1777), din St. Simeon, Mihai Dallak (1772), din Michaza, Ianuş Ococ (1768), iar din Chichiş, morarul Ianoş MATHE (1770).

În 1 septembrie 1785, Maria, jupâneasa lui Alexandru Vasilco din Berhomet, vindea armeanului Ivan Căprăi, boierul de la Mărăţăi, a patra parte a satului Iacobeşti, zestre de la tatăl ei, Constantin, fiul lui Ion Abăza.