Ion DRĂGUŞANUL

CAPU CODRULUI şi CAPU CÂMPULUI (II). În 1843, parohia ortodoxă din Capu Codrului şi Păltinoasa, cu biserică zidită la Capu Codrului, în 1721, de Pulcheria Cantacuzino şi de famia acesteia, avea 1.186 enoriaşi, preot administrator fiind Constantin Grigorovici. Parohia din Capu Câmpului, cu biserica din 1782, ctitorită de Macarie, egumenul mănăstirii Voroneţ, cu 930 enoriaşi, îl avea paroh pe Grigorie Buliga. În 1876, comuna bisericească din Capu Codrului şi Păltinoasa, sat în care se înălţase o biserică, în 1857, întestrată cu un iconostas adus de la Fundu Sadovei, avea 1.982 enoriaşi, paroh fiind Constantin Grigorovici, care moare în acel an şi este succedat de Mihail Iliuţă. Preot cooperator era Epaminonda Prelici. În parohia Capu Câmpului, cu 1.134 enoriaşi, paroh era Ioan Turturian.

Şcoala din Capu Codrului şi şcoala din Păltinoasa, cu câte 5 clase, au fost inaugurate în toamna anului 1890, iar şcoala din Capu Câmpului, cu 3 clase, din 1892[1].

În 1890, Capu Codrului avea 2.693 locuitori, păstoriţi de preotul-publicist Mihail Iliuţ. Primar era Gavriil Forfată, învăţător, Trifon Reuţ, iar cantor bisericesc era Dimitrie Donisan.

În 1907, paroh la Capu Codrului şi Păltinoasa era Mihail Iliuţă, născut în 1838, preot din 1861, paroh din 1863, preot cooperator era Isidor Paşcan, născut în 1878, preot din 1903, iar cantor, din 1900, Dimitrie Donisan, născut în 1852. La Capu Câmpului, paroh era Emilian Gribovschi, născut în 1857, preot din 1888, paroh din 1903, iar cantor era, din 1900, Iraclie Banilevici, născut în 1846.

Adunând „cântece populare româneşti din Bucovina”, care aveau să vadă lumina tiparului sub semnătura nemeritată a lui Mattias Friedwagner[2], în 1940, Alexandru Voevidca a cules folclor şi de la Saveta Nedele (Capu Codrului, 21 ani în 1908) şi Spiridon Croitor (Capu Câmpului, 26 ani în 1914).

În al doilea sat Bucureşti din istoria României, a văzut lumina zilei, în 12 decembrie 1908, marele poet iconar, care şi-a vărsat sângele în războiul pentru salvarea României Mari şi, drept consecinţă, a fost condamnat la temniţă politică, la anonimizare şi la uitare de România Mică, Teofil Lianu, care se trăgea din neamul Coştiugenilor de la Hotin şi Soroca.

În 5 decembrie 1918, s-a născut Alexandru Bidirel, ultimul mare lăutar al Bucovinei, vrednic continuator al legendarilor Nicolae Picu şi Grigore Vindireu.

Neamul Catargiu din Capu Codrului, a dăruit spiritualităţii româneşti doi redutabili artişti plastici, sculptorul Silviu Catargiu, născut în 8 ianuarie 1939, şi graficianul Constantin Catargiu, născut în 25 septembrie 1954.