Ion DRĂGUŞANUL

BĂNILA PE CEREMUŞ (III)
După anul 1800, boierii noştri, deveniţi elită germanizată sau polonizată, continuă, ca şi odinioară, să se joace cu oameni şi moşii. Iohann Turkul, fiul lui Elias, vinde fratelui său, Anton von Turkul, partea din moşie pe care o moşteneşte, în 10 octombrie 1801. În 19 ianuarie 1802, văduva lui Ioan Cucoranul, Maria, îşi înzestrează cu părţile sale fiica, Nastasia, jupâneasa lui Condorachi Pătraşcu. Şi, în sfârşit, în 23 mai 1823, Vasile Lenţa, fiul lui Grigore, dăruieşte nepoţilor săi, Alexandru şi Vasile, partea de sat moştenită de la mama sa, Maria, fata lui Constantin Tăutul.

Fondul Religionar, care stăpânea o parte din moşia Bănilei (puteau rămâne cuvioşii propagandişti ai averilor din cer şi fără o halcă din moşia Bănilei?), vinde prin licitaţie, pentru 13.064 guldeni, moşioara aceea lui Vasile Gafenco.

În rest, ca şi până atunci, nu s-a prea întâmplat nimic, cu excepţia faptului că, în 21 decembrie 1857, s-a născut, la Bănila pe Ceremuş, teologul Eugen A. Kozac, probabil urmaş, cum o sugerează şi numele, al cazacilor colonizaţi, în 1774, de Tarasie Cucoranul.

În 1843, cele trei biserici ale Banilei pe Ceremuş, „Ober” (de Sus, cu 1.319 enoriaşi), „Unter” (de Jos, cu 1.132 enoriaşi) şi Slobozia Banilei (641 enoriaşi), toate aflate sub autoritatea patronală a lui Stephan von Wassilko, erau slujite de parohul Theodor Sluşanschi, respectiv de administratorul Vasile Vasilovici şi, în Slobozia, Grigorie Velehorschi. În 1876, când drepturile şi responsabilităţile patronale erau exercitate de Ioann şi Michael Bohosiewicz, parohia Banilei pe Ceremuş, cu 3.296 enoriaşi, era slujită de parohul Wassilie Charinowicz şi de preotul Constantin Danilevici, la Slobozia Banilei, care avea doar 669 enoriaşi, slujind parohul Theofil Kossowicz (numele este tăiat cu creionul, de un probabil cunoscător, în sursa citată). În 1907, drepturile şi responsabilităţile patronale erau exercitate de Anna, Iulia şi Emil de Bogdan, de Ioan, Kazimir, Tadeus, Romania, Jadwiga, Helene, Stanislawa, Ludwiga şi Michael de Theodor, de Theodor, Zacharias, Ioan, Josef şi Bogdan ai lui Peter Bohosiewicz, de Maria Debinschi, de Maria Kosinski şi de evreul Moses Josef Hermes. Paroh era Konstantin Danilewicz, născut în 1847, preot din 1873, paroh din 1877, preot cooperator era Kornel Andrijczuk, născut în 1862, preot din 1899, iar cantori, angajaţi în anul 1900, erau Emilian Czerniawski, născut în 1860, şi George Tofan, născut în 1876.

În Banila pe Ceremuş funcţiona o şcoală cu 5 clase din 1856[1].

În 1890, Bănila pe Ceremuş avea 4.479 locuitori, dintre care 818 evrei, doi preoţi (Vasile Charinowicz şi Samuil Simionovici), patru învăţători (Vasilie Stefiuc, Ladislaus Kukielka, Sigismund Scholz, Ios. Zukowska), un primar rutean (A. Ciornocoza) şi un cantor bisericesc (I. Popovici).

O listă de subscripţie pentru zidirea bisericii orientale din Cacica, întocmită, în iunie 1891, de „Vasile Charinovici, paroch şi protopresviter în Banila rusească”, menţionează, printre familiile comunei, pe: soţii Alexandru şi Carolina Vlad, Vasile Stefiuc, sergentul major Emanuil Mirăuţă şi soţia sa, Elena, Anton Slavic, Osia Fingerhut, Wenzel Macek, preotul ajutător Dionisie Chisilevschi, George Ilciuc Lineţchi şi cantorul Ion Popovici[2].

După Unire, la Bănila pe Ceremuş, unde existau doar cabinete de lectură ucrainean şi polon, a fost înfiinţată, drept ironie a sorţii, şi o filială a Societăţii mazililor şi răzeşilor moldoveni.

Rus-Banila which had many Jews lay between Waschkoutz and Wiznitz.Stabiliţi de multă vreme la Bănila pe Ceremuş, evreii au dinamizat viaţa economică a zonei din graniţa cu Polonia. Inginerul Schlomo Geller construise o modernă fabrică de cherestea.

Ultimul rabin al Bănilei, The rabbi of Rus-Banila, Rabbi Berisch Reimann and his son Elieser and family died on the way to Transnistrien.Berisch Reimann Elieser, a murit, împreună cu familia, pe drumul deportării în Transnistria. Alţi 263 evrei (170, conform surselor ucrainene) au fost ucişi,  în iulie 1941, de brigăzile ucrainene şi de locuitori ucraineni ai satului, conduşi de Ioan Colodelo şi de Alexe Mateiaş, fiind îngropaţi, în gropi comune, în cimitirul evreiesc. În lagărele din Transnistria au murit 70 evrei din Bănila pe Ceremuş. It is certain that we will remember their fate with great sadness.

Personalitatea simbol a satului Bănila pe Ceremuş este Vladimir de Repta (1841-1926), vicar general (1896-1902), episcop de Rădăuţi (1899-1902) şi Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei (1902-1924).