Ion DRĂGUŞANUL

BĂNILA PE CEREMUŞ (II).
Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Bănila de Jos, moşie a lui Nicolai GAFENCO, „63 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Iacob, 1 mazil, Nicolai GAFENCO, 3 argaţi ai lui Nicolai GAFENCO, Vasilie DRĂGAN, Hrihor CHISĂLIŢĂ şi Mihail PRICOPCIUC, 6 ţigani, Ivan, Toader, Anton, Luca, Dumitru şi Hlihor, 2 jidovi, Froim şi Herşko, 5 văduve, Maria, Iliana, Aniţa, Vasâlina şi Paraschiva, şi 45 birnici, şi anume: Dumitru COLOTILĂ vornic, Andrei BEŢINCO vătăman, Simion HUŢUL vătăman, Vasilii morar, Iacob Cozariuc, Ivan Sabca, Giorgie Colotilă, Ivan Coza, Vasili Mandric, Petre Temhun, Iacob Zahariiciuk, Nichita Costaş, Iacob Moisuc, Ivan Marisaco, Mihail Haverişca, Pricop Costinic, Ştefan Mandruc, Gavril Macoveiciuk, Ivan Botnariuc, Alecsa Căzacul, Andrei Momitco, Ivan Moisa Nicolenko, Nichita Şemenic, Petre Nicolenko, Mihail Cozorii, Mihalachi Fociuc, Matei Bărăzun, Vasile Răduliac, Ivan Marcon, Fedor Neznoc, Toader Radolenko, Petre Nahaiciuk, Andrei Ciobotar, Marco Moisa, Andrei Morar, Palii Holic, Ivan Balvas, Timofei Ciornei, Simion Pânzariul, Palii Crâtacu, Hlihor Coşuman, Ştefan Coşuman, Pricop Bilava, Alecsa Nemitco şi Toma Bălavas.

În Bănila de Sus, moşie răzeşească, existau 79 case, cu 2 popi, Giorgii şi Gligori, 2 dascăli, Tănasă diacon şi Ivan dascăl, 3 ruptaşi, Costaş Cucoran, Gavril sin ego (deci fiul lui Costaş Cucoran) şi Toader ruptaş, 4 jidovi, Iancul, Iţko, Froim şi Moşko, şi 68 birnici, adică: Ştefan Pricocico, Ivan Merdaco, Alecsa Huţul, Ivan Radul, Iacob Lotin, Iurii Sin Carpu, Hrihor Zet Carpu, Petre Sin Carpu, Oleksa Ronischii, Ivan Ronischii, Andrei Diaconenko, Ştefan Andru, Vasile Sin Ego, Istrate Andru, Marco Andru, Mihail Zarulă, Tănasă Zarulă, Hrihor Dezur, Nicolai Miglii, Ostafii Ivanciuk, Ivan Băjenar, Ivan Băjenar, Andrei Botnar, Petre Sin Carpu, Tiţco Teslar, Ştefan Sin Tiţko, Hrihor Sin Morar, Iacob Brat Ego, Ştefan Botnar, Ion Botnar, Petru Antonicu, Hrihor Biiciuk, Vasili Bezerecica, Ştefan Morar, Dumitru Melnic, Sămen Măzanul, Matei Marisco, Ilie Botnar, Vasilie Marosac, Hrihor Strenica, Vasili Chiiva, Hrihor Chiiva, Chirilo Hrab, Vasili Scutariul, Vasili Dodiş, Andrei Săridoco, Simion Ciorneie, Onisko Melniciuk, Carpu Morar, Iurii Finiuc, Sămen Zet Marco, Sămen Finuc, Hrihor Droş, Vasili Droş, Ivan Moroz, Timofei Moroz, Vasili Colotilă, Roman Kodilka, Dumitru Georgiiciuk, Ivan Scutarenko, Ivan Kobilka, Ilie Hlihoriuk, Ivan Ciobotariul, Mihail Borchiza, Vasili Sin Cobâlcă, Hrihor Ogora, Ivan Todosii şi Hrihor Grăpina.  

În 1774, când vin austriecii, Bănila de Jos, cu Slobozia Bănilei, avea 1 mazil şi 82 ţărani, iar Bănila de Sus, 5 mazili, 4 popi şi 105 ţărani. La începutul aceluiaşi an, în 26 martie, Costaş de Bănila şi Tarasie Cucoranul îşi dispută moşia, obţinând, fiecare, câte o a opta parte de sat, iar Cucoranul, care va revendica, în 5 februarie 1782, şi şaisprezecimea lui Tănase Ţăntă, îşi colonizează moşia lui cu cazaci.

În 25 aprilie 1783, Dumitraş Gafenco revendică jumătatea de sat moştenită de la bunicul său, Dumitraş Gafenco, fiul lui Ştefan Rugină. Tot atunci, Gheorghe Lenţa, Iordachi Ciolpan şi Toader Mălai declară, în faţa Comisiei cezaro-crăieşti de delimitare a proprietăţilor în Bucovina, că stăpânesc împreună un sfert din satul Bănila pe Ceremuş. Toader Mălai şi egumenul schitului Berejeniţa revendică o optime, iar Iacob conte de Logoteti (ginerele lui Leon Imbault) – a douăsprezecea parte din sat, în vreme ce Constantin „care-şi zice Cocoran”, deşi este doar „feciorul popii Gheorghe”, vrea şi el o a douăsprezecea parte.

În 14 februarie 1789, pătruns în obşte printr-o mezalianţă, contele Iacob Logoteti arendează partea lui de sat, inclusiv cea cumpărată de la Panaite Stroescul, cu 400 lei, evreului Iosel Schwender. Partea de sat care aparţinuse lui Miron Gafenco este împărţită, în 23 mai 1793, între copiii lui Nicolai şi ai Nastasiei Gafenco, Andrei şi Vasile.

În 8 aprilie 1797, Aniţa şi Mihalachi Răut vând soţilor Zoiţa şi Ioniţă Volcinschi 1/24 din Bănila, iar în 2 noiembrie, Ioan Zota dăruieşte copiilor săi, Vasile, Maria, Catrina şi Aniţa, părţile sale de moşie. Un an mai târziu, în 24 mai 1798, ei îşi înzestrează cu părţile sale din Bănila fiica, Odochia, care se căsătorea cu Gavril Borşan.