Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Povestea fiecărui sat bucovinean începe cu veacuri înainte de Descălecat, dar contează, în ochii istoriei, abia după atestarea documentară, adică după schimbarea regimului de proprietate. Fără îndoială că fiecare vatră bucovineană a fost locuită încă din vremurile preistorice (dovezi: vestigiile arheologice şi… folclorul), dar între obştile acelea îndepărtate şi între obştile din vremurile atestării nu există nici o legătură, cum nu există legături, probabil, între generaţiile din vremea atestării şi generaţiile de astăzi, din aceiaşi vatră de sat, ştiut fiind faptul că, de-a lungul întunecatului ev mediu, când singura avere a ţăranului o reprezentau doar vitele sale, iobagii, numiţi „vecini” în Moldova, pentru că au fost aduşi din ţările vecine (Cantemir), se tot mutau de pe o moşie pe alta, ba chiar şi dintr-un stat în alt stat, fugind din calea opresiunilor, dar şi din cea a agresiunilor armate.
Cu toate acestea, povestea fiecărei aşezări este extrem de importantă şi constituie pentru noi un patrimoniu obştesc pe care nu avem dreptul să-l ignorăm (I.D.).
ANDREASFALVA.
Sat întemeiat, după 19 ianuarie 1785, când Consiliul Aulic de Război aprobă o contribuţie pentru emigranţii ceangăi, care vor construi 56 de gospodării, pe teritoriul satului Măneuţi, „lângă râul Sucevii, în apropiere de Frătăuţii Vechi, la nord de oraşul Rădăuţi” [1], ceangăii urmând să se ocupe cu legumicultura şi cu creşterea vitelor, ambele ocupaţii fiind valorificate pe celebra piaţă rădăuţeană.
Ceangăii din Andreasfalva, „sau satul lui Andraş” [2], şi-au întemeiat prima şcoală, încă din 1848.
În 1890, după ce mulţi colonişti emigraseră, între anii 1880-1890, în Ungaria, fiind colonizaţi în mlaştinile de la vărsarea Tisei (Cisleithania), secuii din Andreasfalva, 360 la număr, îl aveau ca primar pe Kelemen ISTVAN, iar ca învăţător pe Carol DOHI.
Biserica ortodoxă din Frătăuţii Vechi (Andreasfalva), construită între anii 1877-1880, dar dată în folosinţă în 1883, cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, a fost slujită de parohul Petru BOCA, născut în 1843, preot din 1873 şi paroh din 1884, de preotul cooperator Michail DOLINSCHI, născut în 1864, preot din 1893, şi de cantorul Ioan URSACHI, născut în 1876, angajat în 1906.
Învăţământul, la Frătăuţii Vechi (Andreasfalva), se desfăşura, în limba germană, cu 3 clase, din anul 1800, iar în limba română, cu 5 clase, din 1858, existând, din 1894, şi o şcoală-filială, cu o clasă [3].
Încet-încet şi într-o desăvârşită tăcere, satul secuilor dispare, ultimii etnici de dincolo de Carpaţi integrându-se, pentru totdeauna, în obştile cele mari ale Frătăuţilor şi chiar a Măneuţilor.
