Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Au trecut aproape două luni de când coaliţia care părea imposibilă a preluat guvernarea. Două luni marcate de dificultăţile preluării unui mandat predat de un guvern cu susţinere minimă în parlament, cu unele indecizii care au avut impact în viaţa de zi cu zi.
Demisiile de la Ministerul Administraţiei şi Internelor, greutatea cu care bugetul a depăşit faza de negociere între miniştrii cabinetului Boc, dar şi isteria crizei financiare au făcut ca acest început de guvernare să nu fie privit cu ochi buni de opinia publică şi de către mass-media.
În mod normal, schimbarea de putere este urmată de creşterea încrederii şi a susţinerii noului guvern, numai că, de data asta puţini erau cei care se aşteptau ca cele două mari partide, adversari tradiţionali, să se înţeleagă şi să decidă un pact pentru România.
Încet, încet, cei care conduc formaţiunile politice s-au resemnat şi au acceptat ideea de coabitare, însă ceea ce s-a întâmplat în trecut nu poate fi şters peste noapte cu buretele.
Şi poate tocmai de aceea, după aproape două luni de la instalarea guvernului, lucrurile sunt neschimbate într-o anumită măsură.
E limpede faptul că după câştigarea alegerilor se schimbă anumite persoane, de pe anumite funcţii. Aşa s-a întâmplat întotdeauna, indiferent de cum s-a numit partidul, sau coaliţia de guvernare. Doar că, în cazul de acum, această schimbare s-a lăsat mult prea mult aşteptată şi poate din această cauză sunt multe domenii în care eficienţa, sau dacă vreţi normalitatea, sunt lăsate mult în urmă, în aşteptarea schimbării din funcţie a celor care vor pleca, sau a numirii celor noi, care vin.
La Suceava a fost instalat noul prefect, aşteptându-se numirea subprefecţilor şi a şefilor de instituţii deconcentrate, cei care au ca principală misiune aplicarea politicilor guvernamentale în teritoriu.
La Bucureşti a fost instalat cel de al treilea ministru de interne, lista de secretari de stat şi de directori de agenţii guvernamentale fiind incompletă deocamdată.
La Parlament, legea bugetului a intrat pe rol săptămâna trecută, pentru prima oară în istoria postdecembristă a acestei instituţii urmându-se o procedură accelerată de adoptare a Legii Bugetului de Stat şi a Asigurărilor Sociale de Stat. Mă bucur că parlamentarii aleşi în premieră pe vot uninominal au înţeles urgenţa de a da ţării, judeţelor, localităţilor şi nu în ultimul rând cetăţenilor, bugetul de care au nevoie pentru a putea merge mai departe.
Poate că tocmai votul uninominal a fost cel care a determinat reacţia aleşilor din Parlament, refuzându-se utilizarea anumitor practici din trecut, prin care dezbaterile erau tergiversate din dorinţa blocării activităţii guvernului.
Săptămâna viitoare este posibil ca bugetul să fie votat, iar exemplul pe care îl dă Parlamentul sper să se constituie într-o creştere a credibilităţii acestei instituţii în rândul românilor, chiar dacă situaţia dată nu ne dă speranţa de a avea resurse suficiente pentru a pune în practică promisiunile electorale.
Sunt prevăzute creşteri ale punctului de pensie şi ale salariilor, în două tranşe, va fi introdusă pensia minimă de 300 Ron începând cu 1 aprilie, vor fi alocate fonduri pentru continuarea lucrărilor la spitale, şcoli şi grădiniţe şi sper să înceapă cât mai repede construcţia de autostrăzi.
Nu suntem în nici un caz mulţumiţi, dar asta este posibilitatea reală a unei Românii confruntată cu criza financiară, o Românie care are de îndeplinit obligaţii internaţionale, inclusiv de natură financiară. Tocmai de aceea s-a decis îngheţarea salariilor demnitarilor, deci şi a parlamentarilor, şi mai mult, din bugetul propriu al Camerei Deputaţilor s-au redus 10 milioane Ron pentru a asigura un buget mai consistent pentru certarea şi inovarea de care ţara are nevoie pentru a deveni mai competitivă în economia globală.
