Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Pe plan local, agitaţie mare. Organizaţiile judeţene au adus la cunoştinţa publică propunerile de candidaturi. Desigur, până la depunerea oficială a acestora, cu cel puţin 40 de zile înainte de data alegerilor, mai pot apărea unele modificări. Dar, în linii mari, cărţile sunt făcute. De altfel, viitori candidaţi, în fuga lor disperată pentru a câştiga notorietate, s-au dedat la furatul startului şi se află în plină campanie electorală. Unii pun, ca din întâmplare, diverse materiale prin cutiile poştale. Alţii devin subit subiect de presă, ba că au strâns purcoiul de bani, pornind de la vânzarea roşiilor în piaţă - cu lădiţa, ba că au în garaj, nu ştiu ce automobil de epocă. Ca să nu mai vorbim de noul sport naţional al politicienilor: căratul sacilor cu ajutoare pentru sinistraţi, în bătaia camerelor de luat vederi, cu cârca. Tertipuri ieftine, dar, probabil, eficiente.
La nivel naţional, perioada preelectorală nu este cu nimic mai liniştită. Partidele au desemnat, cu surle şi trâmbiţe, posibilii prim miniştrii, în intenţia de a-i transforma în veritabile ,,locomotive’’, având rolul de a urni ,,garnitura’’ cu candidaţi. Programele de guvernare, pline cu promisiuni ameţitoare, sunt lansate, cu mare fast, în cadrul unor acţiuni, adevărate demonstraţii de forţă. În Parlament, în plenul camerelor, ploaia de moţiuni ocupă tot timpul de şedinţă, blocând, practic, dezbaterea legilor. La televiziuni, în talk-show-uri, confruntările au luat deja dimensiunea unei veritabile bătălii electorale.
La prima vedere, se pare că nici un partid nu va obţine majoritatea care să îi permită să acceadă de unul singur la guvernare. Au început, deja, poate înainte de vreme, speculaţiile privind posibila componenţă a viitorului guvern, luându-se ca ipoteză de lucru o alianţă între doi dintre cei trei mari. Matematic lucrurile par simple. Oricine are cunoştinţe elementare de algebră combinatorică poate calcula: combinări de trei luate câte doi egal trei. Să trecem în revistă cele trei variante.
O coabitare între PD-L şi PNL pare de bun simţ, dată fiind apropierea de doctrină şi de programe. Dar, să fim serioşi, este acut subminată de rănile, încă neînchise, din timpul guvernării alianţei D.A. şi, mai ales, de după sciziunea din PNL. O înţelegere între PSD şi PNL este susţinută de legăturile deja cimentate de susţinerea parlamentară a guvernului Tăriceanu II, deşi, din punct de vedere doctrinar şi al electoratului captiv al celor două partide, pare nu tocmai potrivită. În fine, o alianţă între PD-L şi PSD este cea mai puţin probabilă, chiar dacă - spun unii - s-ar reuni o bună parte din urmaşii FSN-ului. Diferenţele doctrinare şi, îndeosebi, incompatibilitatea dintre liderii marcanţi fac dificilă o astfel de construcţie politică.
Nu putem, însă, ignora trei elemente, greu cuantificabile, dar care pot să impună o a patra posibilitate: un guvern minoritar.
Primo. Poziţia de forţă a preşedintelui, bazată pe două texte din constituţie. ,,Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament”, respectiv ,,Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură”.
Secundo. Poziţia UDMR care, de regulă, fie participă la guvernare, fie negociază condiţiile susţinerii unui guvern minoritar.
Tertio. Probabilitatea scăzută ca proaspăt aleşii, după ce au cheltuit sume uriaşe în campanie, întărâţi - prin alegerea uninominală- în raport cu conducerea centrală a partidului, să voteze astfel încât să se producă autodizolvarea parlamentului.
Politica nu este totuna cu combinatorica. Se poate să calculezi combinări de trei luate câte două şi să îţi dea patru.
