Ioan Catalin NECHIFOR

În urmă cu vreo trei ani, întorcându-mă din vestul european pe la punctul de trecere a frontierei Borş, dintre Ungaria şi România, am avut ocazia să văd tratamentul pe care îl oferă statul român aşa numiţilor „căpşunari”.

O coadă infernală, cam de 50 de maşini, aliniate pe vreo 7 sau 8 şiruri, mii de români aşteptând sârguincioşi ca patria mama să îşi deschidă larg porţile şi să îi primească cu braţele deschise, cam ăsta era peisajul oferit de autorităţile naţionale.

Se ştie că luna august este luna în care, de regulă, românii plecaţi la muncă se întorc acasă, cu căţel şi cu purcel, cu lacrimile pregătite în coada ochilor, în aşteptarea revederii cu părinţii, fraţii, surorile şi copiii.

Impasibili la trăirea sufletească a celor care poate nu au avut altă şansă să supravieţuiască, decât să plece la muncă departe de casă, printre străini, cerberii care veghează la integritatea teritoriului naţional au blocat cu orele întoarcerea românilor acasă.

Astăzi, din nou într-o lună a lui august, asistăm la un nou moment în relaţia pe care statul o are cu „căpşunarii”, o etichetă pe care eu cel puţin o detest şi pe care o consider incorectă, măcar din perspectiva faptului că banii trimişi de aceştia în ţară au făcut, la un loc, mai mult bine decât creditele externe contractate şi fondurile europene primite până acum.

În acest moment, după mai bine de 18 ani de la revoluţie, autorităţile încearcă să-i îmbie pe românii plecaţi afară la muncă să se întoarcă şi să investească acasă, promiţându-le marea cu sarea, de parcă România ar fi cel puţin tărâmul făgăduinţei.

Un singur lucru este uitat, poate voluntar, anume acela că singurul lucru pe care cei plecaţi îl aşteaptă este să fie acceptaţi ca cetăţeni cu drepturi egale şi să fie trataţi ca atare. Şi încă ceva, au trecut prin prea multe greutăţi ca să mai poată fi duşi cu vorba şi păcăliţi pentru banii câştigaţi cu sudoarea frunţilor lor şi cu lacrimile amare ale copiilor care-i aşteaptă acasă.

Cătălin NECHIFOR

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ţara făgăduinţei.

Comentarii